Rapid, cu toate că a învins Botoșani cu 2-1 și e lider în SuperLigă, are probleme majore

Rapid, cu toate că a învins Botoșani cu 2-1 și e lider în SuperLigă, are probleme majore Sursa poza: ExpressPress

În satul în care tractorul are tracțiune mai bună decât drumul pe care merge, nici măcar o victorie cu 2-1 nu-l poate face pe Costel Gâlcă să savureze momentul. Rapidul a reușit a treia victorie în SuperLiga, urcând în vârful clasamentului ca o capră sprintenă pe deal, dar antrenorul trage un clopoțel de alarmă mai tare decât cimitirul la miezul nopții.

"Ah, bine măcar că nu ne-a invadat Botoșaniul!"

Prin ograda Rapidului, unde găinile cotcodăcesc mai rapid decât jucătorii aleargă pe teren, victoria asta ar fi trebuit să fie motiv de sărbătoare. Dar nu pentru Costel Gâlcă, omul care vede nori de furtună chiar și pe cerul senin de vară. „Într-adevăr, trei puncte sunt bune și ne-am simțit ca la nuntă când am urcat pe primul loc. Dar pe mine mă îngrijorează mai multe decât conflictele vecinilor pe uliță", a declarat Gâlcă, privind cu suspiciune clasamentul.

Vecina Leana, expertă în analizarea norocului la loterie și meciuri, a fost ochi și urechi la ce spunea Costel: „Dacă nu era Costică cel cu două picioare stângi din echipa Botoșaniului, am fi mâncat pâine cu sare la final!". Dar Gâlcă nu se lasă înduplecat: „Victoriile astea sunt ca prunele uscate de la soare, zici că sunt bune și în final te lași cu dinții găuriți", a mai adăugat el, cu gândul la mecurile viitoare de parc-ar fi vidanjor la WC-ul public din centru.

Așteptare cu răsuflarea tăiată... sau doar cu hiperventilație?

Chiar dacă Rapidul se simte bine și înghesuit ca într-un car cu fân pe primul loc, Gâlcă știe că fani sunt mai nehotărâți decât ce supe să mai mănânce duminica. „Cine râde la urmă râde mai bine, dar mă îngrijorează că poate noi ne-am râde singuri în oglindă. Pisica nu-i ca diavolul până n-o vezi cu ochii!” Pare că antrenorul nostru preferat și-a făcut un obicei din a-și transforma victoriile în teme de Casă de Bătrâni.

În încheiere, cu toate îngrijorările lui Gâlcă, satul nostru știe bine că nu-i nici un meci decis până nu fluieră arbitrul finalul. Așteptăm mai multe aventuri pe terenul de joc, poate cu mai puține riduri de pe fruntea lui Costel și mai multe curcubee cerești pentru echipă... sau cel puțin genul de curcubee care se formează după ploaia de vară, când noroiul strălucește iar lumea știe că-i gata de sărituri. Așa că, stay tuned, cum își zice tizul nostru din Târgu Frumos, că luptele adevărate abia au început!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.