Rămân optimist

Rămân optimist Sursa poza: ExpressPress

În inima zarvei de pe stadion, Mamadou Thiam a făcut primul său pas în lumea agitată a FCSB. Cu o talangă nevăzută la gât, senegalezul și-a făcut intrarea în meciul cu FC Argeș la fel de plin de speranțe ca un flăcău aflat la primul bal. Dar, vai, seara minunată s-a transformat într-o telenovelă cu sfârșit nefericit când FCSB a pierdut, 0-2, lăsându-ne să ne scărpinăm nedumeriți pe ceafă.

Un Debut de Poveste, Care Apoi S-a Deteriorat Ca Un Cașcaval uitat la Soare

Cum stăteau lucrurile, marea întrebare era dacă FCSB va străluci sau își va petrece restul serii încercând să găsească vinovatul pentru înfrângere. Thiam, cu zâmbetul său șăgalnic, a declarat: „Nu sunt îngrijorat!” D-apoi cine să fie? Poate doar Gigi Becali, care, se zice, ar fi invocat toate puterile divine pentru o victorie.

Veștile bune sunt că Thiam și-a văzut de treabă pe teren, un pic cam ca un cocoș mândru printre găini, punându-și la bătaie toată energia. Pe de altă parte, meciul a demonstrat că a plimba tricouri nu e același lucru cu a marca goluri – și că nu toate debuturile sunt însoțite de focuri de artificii și urecheli de la patroni.

"Calm Ca Lacul Făgărașului"

După spectacolul de pe teren, Thiam a insistat că totul e sub control, mai stabil ca un snop de fân în curtea din dos a vecinului. „Timpul va dovedi,” a spus el, ca un pariu pe o răchie de prune de primă calitate. Mulțimea însă, deși loială în neveste și în povești cu pești, a început să-și pună întrebări – desigur, nu au intensitatea unui cârd de gâște, dar e clar că așteptările sunt mari.

FCSB se pregătește acum pentru următoarele peripeții, probabil cu lecțiile învățate scrise într-un carnet ascuns undeva după sobă. Rămâne de văzut dacă Mamadou va fi eroul nostru de poveste sau doar o altă filă din arhiva băncii de rezerve.

Între timp, dragi cititori, țineți-o tot așa cu săpăturile prin bârfe și nu uitați: nimic nu-i pierdut până nu vine bunica să așeze ouăle. Până data viitoare, rămâneți pe fază pentru că nu se știe când dă norocul peste noi, mai ales când vine sub forma unei victorii nesperate!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.