promovare istorică cu un buget minuscul de 15 ori mai mic decât al lui Poli Iași!

promovare istorică cu un buget minuscul de 15 ori mai mic decât al lui Poli Iași! Sursa poza: ExpressPress

Metaloglobus Urcă în SuperLigă cu Bugetul Cenușăresei: Poveste de Succes sau Magie Neagră?

Ei bine, dragi săteni și fani ai fotbalului rural, păi se poate spune că iepurele cel viu al sportului românesc tocmai și-a arătat colții. Cei de la Metaloglobus București au urcat impetuos pe scara ierarhiei fotbalistice direct în SuperLiga noastră națională, iar asta cu un buget pe care nici o nuntă din sat nu l-ar invidia!

Această echipă din inima Bucureștiului, care se pare că și-a întins pentru un sezon întreg portofelul cât un purcel de lapte, a dat cu tifla la toate celelalte echipe mai bine dotate financiar din liga a doua. Ba chiar i-au suflat și în ceafa celor de la Poli Iași, pe care i-au trimis să pescuiască cariocul eșecului la baraj.

Vasile din Poiana Petuniei ne-a mărturisit amuzat: "Dacă și ăștia au reușit cu așa o sumă, înseamnă că eu pot să îmi fac echipă cu capra și câinele familei. Poate promovăm și noi la fel." Fie că e vorba de un deochi bine plasat sau de jucători care-au învățat să dribleze cu știuleți de porumb, reușita lor e de poveste.

Primarul nostru, care i-a bătut o căciulă de cânepă secretarului în caz de succes, a declarat cu mândrie: "Iată, cu ambiție și fără banii lui Năstase, căci vezi bine, nu e nevoie de pălării mari pentru fapte glorioase!".

Așadar, după cum se pomenește la noi în sat între două beri și o mațanie: drumul spre gloria sportivă nu trece întotdeauna pe la banca centrală. Pe când să vedem oare prima echipă din SuperLigă care vine la meci cu căruțele pline de roșii și zarzavat, doar ca să facă economie?

Ne vedem data viitoare cu alte speculații, dezmățuri și povești din lumea sportului și a treburilor noastre zilnice!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.