Prima reacție după debutul spectaculos al fotbalistului împrumutat de la FCSB.

Prima reacție după debutul spectaculos al fotbalistului împrumutat de la FCSB. Sursa poza: ExpressPress

Andrei Gheorghiță Pe Cale Să Devină Clujean Get-Beget! „Antrenorul mi-a zis: ia mingea, fă-ți de cap!”

Așadar, stimați gastro-cititori, minunea s-a împlinit la Cluj: Andrei Gheorghiță, fotbalistul proaspăt mutat de la FCSB la Universitatea Cluj, a descoperit libertatea, nu la Muzeul Satului, ci pe teren! După primul său meci cu noii săi colegi, Gheorghiță nu și-a mai putut reține entuziasmul și a făcut declarații care băteau mai mult a poezie decât a interviu sportiv obișnuit.

Bucuros ca un copil scăpat în livada cu vișine înainte de conservat, Andrei a mărturisit că stilul de joc proaspăt adoptat i-a prins bine, ca o mamaligă caldă. „E prima dată când antrenorul mi-a zis să iau mingea și să fac ce vreau cu dânsa”, a spus jucătorul, cu un zâmbet lăbărțat cât ulița satului de-ncinge el balonul. Se pare că la Cluj, Gheorghiță și-a descoperit vocația artistică, primind liber la improvizații fotbalistice, mai ceva ca la șezătoare.

Povestea spune că și ceilalți jucători au fost cam șocați de acest atelier de creație spontană. Dar vai, ce să mai zici, e clujeană treaba, căci eliberarea mingii de sub tactica strictă i-a făcut pe toți să joace mai cu spor. O fi U Cluj noul Fât-Frumos ce-l va ridica pe Andrei la rang de cavaler al fotbalului bun la toate? Vom vedea, numai să nu-i priască prea tare și să ajungă să danseze cu mingea prin Ardeal ca pe un ring de nuntă.

Rămâne de văzut dacă și când o să se întoarcă Gheorghiță la FCSB cu capul atât de mare, încât nu-i mai încape în echipament. Până una-alta, să fie fericit și să-și trăiască povestea clujeană cu mingea la picior și soarele-n față. Cine știe, poate până data viitoare când ne întâlnim, își face și casă în Cluj și devine expert în sarmale cu varza de-acolo!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.