Prietenia lui Horia Ivanovici cu Ilie Balaci și regretele legate de adio-ul nedat Minunii Blonde

Prietenia lui Horia Ivanovici cu Ilie Balaci și regretele legate de adio-ul nedat Minunii Blonde Sursa poza: ExpressPress

Emoțiile Lui Horia Ivanovici: Când Prietenia și Regretul Se Înlănțuie ca într-un Tandreț al Soartei

Ei bine, dragi săteni și iubitori de povești adevărate, marea noastră legendă a balonului rotund, Ilie Balaci, a plecat ca un fulger la ceruri în toamna anului 2018, lăsând un gol pe care nici cel mai înalt munte nu-l umple. Însă azi, povestea noastră nu este despre adio-urile obișnuite, ci despre prietenie necondiționată și regrete cât roata carului, din mărturia lui Horia Ivanovici.

Horia Ivanovici, omul care știe să-și vopsească cuvintele cu emoții, a mărturisit că a fost un prieten de nădejde al "Minunii Blonde." Dar, vai și-amar, el n-a reușit să-i spună un ultim "la revedere" la înmormântare. Ei, între noi fiind spus, știm toți cum e când restanțele sufletești vin cu camionul. Horia a trimis, totuși, speranțe prin nori că Lorena, fata lui Balaci, îi va ierta lipsa. Se zice că și sufletele prietenilor sunt ca niște ceapărie bine plantate, mai cresc și după furtună.

"Am regretat enorm că n-am ajuns să-i mărturisesc personal, ca la taclale la cârciumioară, cât de mult îmi lipsesc amintirile noastre de neuitat,” a chicotit el, apăsat ca un sac de cartofi în prag de iarnă.

În fine, să nu ne lăsăm furați de tristeți prea mari, că și la pomul lăudat în curând mai crește câte-un măr; așa și poveștile din viețile prietenilor adevărați ne mângâie, ne învață și ne apropie mai mult de noi cei pierduți. Până data viitoare, să ne pregătim de noi revelații, probabil cu o cană de vin fiert și câteva vorbe de duh. Și cine știe, poate Horia pregătește un rendez-vous cu sufletele dragi, la ceas de taină.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.