Prețul crește când sunt implicat eu, e normal!

Prețul crește când sunt implicat eu, e normal! Sursa poza: ExpressPress

Gigi Becali și Transferul Celest: Dennis Politic Pe Post de Moț în Coada Vacii Financiare

Dragi cititori, bate gongul la FCSB, iar scenariul unei veri fierbinți pe piața transferurilor e pe cale să ne prăjească cu toate picanteriile. Cine altul dacă nu magnatul verzui în vorbe, Gigi Becali, să fie protagonistul acestei „telenovele”? Ei bine, Becali pare să-și fi pus ambiția să-l aducă sub aripa sa pe tânărul Dennis Politic, un internațional român care nu mai știe cum să dribleze între propuneri și dorința de a-i rămâne credicios lui Dinamo.

Și-a scuturat Gigi hârburile din punga fermecată și a făcut, nici mai mult, nici mai puțin, o ofertă pentru Politic. Dar, știți cum e, când Becali e la butoane, prețul unui jucător crește așa, de parcă ar fi stropit cu îngrășământ pentru trifoi cu patru foi.

„Prea bine, prea ca la țară!” exclamă bătrânii satului, privind la telenovela asta de pe marginea prăvăliilor și întrebându-se cum va avansa povestea. Oare îi va suci Becali mințile lui Politic cu promisiuni de mărire și belșug, sau tânărul va miza pe a rămâne la Dinamo, ca să nu devină sclavul vorbelor mieroase?

Mai perfid ca o vulpe, becalianul comentează cu umor: „E normal să crească prețul când sunt eu la mijloc!” Desigur, în stilul său carismatic care, fie că-l iubim, fie că-l suoportăm cu cana de lemn în mâini, face din fiecare transfer o epopee demnă de a fi transcrisă pe file de basm.

Și cum cine câștigă dragostea satului nu se știe, rămâne să vedem ce surprize va arunca acest transfer peste capetele noastre de muritori curioși și puși pe șotii. Cert este că Becali și Politic, cu sau fără animozitățile dinamoviste, ne duc pe toți de pe-un deal pe altul de curiozitate. Până la noi dezvăluiri, ne vom delecta cu miorlăiturile de tabloid ale satului.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.