"De Amor S-a Dus și Apus: Tily și Dragoș, Deocamdată Separat"

Într-o piesă de teatru cam dramatică pentru gusturile noastre rustice, Tily Niculae și Dragoș Popescu, adesea asemuiți cu Romeo și Julieta satului, au decis că e timpul să schimbe decorul după 15 ani de mariaj. Ei doi, cunoscuți ca perechea invidiată a satului (poate și pentru că lumea n-avea televizoare la începutul iubirii lor), au decis să rupă tradiția.

Nunta și Viața de Zi cu Zi

Povestea lor a început aproape două decenii în urmă, la sezătoarea de după școală, și a înflorit către căsătoria din 2011. Ce să mai, când te gândeai la ei, ziceai că n-ai să vezi divorț în vecii vecilor, ca la laptele bătut fără conservanți. Tily și Dragoș, fiind exemple de iubire dulce și lungă (dar nu prea, că uite cum s-a descurcat soarta), au fost văzuți zeci de ani ca o familie solidă, aproape ca brânza de oaie bună, cu copii frumoși și gospodării de invidiat.

Dragostea în Vântul Schimbărilor

Dar cum stă treaba cu dragostea? Că-i precum buturuga mare, știm cu toții: te oprește când te aștepți mai puțin. Tily, cu proverbialele ei vorbe de duh, a spus, "Trecutul nu face parte din prezent," ceea ce, la un pahar de horincă, poate nu-nseamnă mare lucru, dar sigur e o metaforă politică că i-a pierit dragostea.

Răspunsul la întrebarea arzătoare "de ce" rămâne un mister bine păstrat. O fi de la vreme sau poate-a fost de la intimitatea cotidianului, dar ne-am decis să nu mai ținem score-ul la meciul ăsta de amor pierdut. Entuziasmat de libertatea proaspăt câștigată, Dragoș a fost văzut la cârciuma din sat la o tabla cu Gică, vecinul cunoscut pentru sfaturile amoroase (deloc de succes, dar ăsta-i detaliu).

Viitor cu Aroma de Surpriză?

Și, ca să punem punct acestei povești care ne-a ținut de urât într-o după-masă ploioasă, speculațiile nu contenesc: oare va găsi Tily un nou suflet pereche la horă sau Dragoș va apărea cu o "nouă prietenă" la balul câmpenesc? Pe cine mai interesează, când satul abia așteaptă să facă din orice supă caldă un adevărat goz mare!

Ca să folosesc o vorbă a strămoșilor, ne-am lămurit: dragostea e ca o clujeană, frumoasă mai degrabă pe timp scurt și condimentată, dar ce știu eu? Să lăsăm amorul de-o parte, că, vorba aceea, trebuie să ne-ancorăm în prezentul acela care fuge și el când i-ai întors spatele!