Sursa poza: ExpressPress

În satul nostru, dacă n-ai auzit de Gigi Becali, probabil toată lumea și-a pierdut semnalul la televizor! Dar nu despre ultima lui extravaganță în materie de modă o să vorbim astăzi, ci despre un episod mult mai emoționant, declarat cu lacrimi în ochi de Ioan Becali la celebra emisiune „DON Giovanni” – emisiunea aia unde și șoarecii din podul grânarului și-ar deschide sufletul!

O Poveste de Durere și Credință

Ioan Becali, cu o inima grea cât o zi de post fără cozonac, ne-a împărtășit o dramă personală care răsună ca o bocitoare la înmormântările din deal. Pe scurt, a povestit despre pierderea surorii lor, cea care a fost, se pare, un veritabil înger păzitor al familiei Becali. O damă cu suflet de aur și buzunar de mătase, care niciodată nu pleca de acasă fără păturica ei de rugăciuni în genunchi.

„Ea a fost lumina noastră”, zice Ioan, „cea care ne-a dus pe toți de mânuță către luminița credinței”. Dacă Ioan ar fi fost primarul satului, probabil acum am avea un festival în cinstea credinței aduse de sora lui Gigi. Nu că am avea nevoie de motiv în plus să punem de un party.

Lacrimi, Lumânări și Lemne pe Foc

În budoarul lui sentimental, Ioan continuă: „Familia noastră a fost zidită pe temelii de rugăciuni”. Dar după ce pierzi pe cineva atât de drag, nici măcar un palat cu turnulețe nu mai pare să aibă acoperiș. Pare că această dramă a erupt într-o familie de milioane, care și-a cotat averea nu doar în euroi, dar și în lumânări aprinse pentru odihna sufletului.

Cu toată vâlvătaia media, la noi în sat, povestea asta aduce și o lecție. Că oricât de lung ai avea curtea, când vine vorba de suflet, îi simțim căldura la toți.

Următorul Capitole?

Ce următor? Dacă tot suntem la un eventual final deschis, poate-l convingem pe Gigi să vină la noi în sat pentru o slujbă memorială ad-hoc, unde să împărțim colivă și bârfe în aceeași măsură. Cine știe, cu puțin noroc și un pic de credință poate chiar și câinele lui vecinu' va lătra mai rar... până data viitoare, să mai aflăm zvonuri noi, să nu uităm să lăsăm ochii de cânepă la uscat!