Povestea duelului între Shkendija și Qarabag în turul 3 al competiției UEFA

Povestea duelului între Shkendija și Qarabag în turul 3 al competiției UEFA Sursa poza: ExpressPress

În exclusivitate pentru cititorii noștri fideli (și curioși), s-a terminat povestea frumoasă a celor de la Shkendija, după ce au pus capac ambițiilor de Champions League ale celor de la FCSB. Cunoscuți pentru pasiunea lor nebună pentru fotbal, nord-macedonenii s-au trezit într-o confruntare de zile mari cu azeri de la Qarabag. Dar cum s-au descurcat în fața unui nou adversar?

Fanii de prin sat zic că n-au mai fost asemenea emoții de când tanti Sofica a câștigat concursul de cozonaci. Dar poți să-i condamni? A fost un roller-coaster de natură sportivă, plin de suspans, disperare și momente de "cât pe ce".

La mijlocul săptămânii, întregul sat și-a îndreptat antenele „împrumutate” către meciul decisive. Babele și-au strans și ele poalele ca să țină echilibru între știrile despre cum au ajuns să fie eliminați Shkendija și zarzavaturile de pe tarabe. De parcă nu era destul, gura satului căscată zice că nord-macedonenii au tras tare, dar așa-i viața, nu-i tot timpul sarcină ușoară să convingi destinul să-ți fie prieten.

Interviuri libere de orice flori de protocol ne șușotesc că am văzut un Qarabag determinat să-și facă drumul spre aplauzele finale. Și de ce nu? E clar că ambiția e câteodată mai greu de înghițit decât un bulz reîncălzit. Noroc că fotbalul nu are rețetă fixă și surprizele sunt mereu condimentul principal.

E clar că Shkendija și-a mai pierdut un noroc. Dar nu vă faceți griji, că aventura continuă și știm că ne vom revedea mai zâmbăreți. Până atunci, mai punem de-un mucișor aproape picant de bârfă, căci satul n-a încetat niciodată să ridice cortinele pentru mult râvnitele povești de fotbal. La fel de sigur cum brânza de burduf tăiată cu ceapă nu dă greș, cine știe ce sezon ne rezervă surprize. Spoiler alert: urmăriți antenele vecinului!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.