posibilă mutare în Anglia! Trabzonspor pregătește schimbul strategic pentru atacantul național.

posibilă mutare în Anglia! Trabzonspor pregătește schimbul strategic pentru atacantul național. Sursa poza: ExpressPress

Ah, ziua când fotbalul și economia se întâlnesc la colțul uliței.

Într-un sat îndepărtat ca acela al nostru, unde știrile de importanță globală se amestecă cu ora de muls, titlurile din Turcia ne zguduie bazala. Cică Denis Drăguș, băiatul nostru care vede mai mult balonul de fotbal decât berbecii din spatele casei, ar putea schimba pitorescul pechinet al Trabzonsporului cu un elegant carâmb de Anglia.

"Denis, pruncul nostru din terenuri"

Să mai zică cineva că drumurile proaste nu duc nicăieri! Iată cum Dennis Drăguș, mai ieșit din sat decât un teanc de facturi, s-ar putea teleporta din Trabzon cu viteza căruței de mare viteză... direct în Anglia. Deja oficialii Trabzonsporului sunt ocupați să-l eticheteze ca pe o posibila monedă de schimb. Vă dați seamă, să trochezi un jucător de fotbal pe ceva fooarte englezesc, cum ar fi ceaiul de la ora cinci sau vreo cutie de biscuiți?

Cine spune să nu visezi?

Cu toate acestea, Denis abia a făcut cunoștință cu borcanele de magiun turcesc, iar acum se zvonește că și el, copil simplu de sat, ar putea ajunge să evolueze pe gazonul iernatic din Albion. Chiar și babeta de la colț cu baticul ei zicea că „e bine să visezi mare, unchiule, dar să nu uiți șosetele în noroi."

Dacă zvonurile astea se confirmă, Denis s-ar putea trezi în mijlocul unor stadioane uriașe și viitoare nemușcate din Big Ben. Să ne așteptăm așadar la cozi de micuri și povești mai mari ca bramurile. În orice caz, ne rămâne doar să urmărim cum se coace pâinea gosipului în vatră.

Ca încheiere, ce zic oamenii locului?

La barul din sat, și fierarul Chicinel e interesat de soarta lui Drăguș: "Dacă ajunge în Anglia, să le arate și lor cum se bate mingea ca la hora satului!". Până una alta, ținem aproape și promitem să săpăm până când iese adevărul (sau până se termină vinul)!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.