Sursa poza: AgerPress

Fericirea Din Zori: Când Ziarele Îngheaţă Dorurile şi Gândurile Există?

Ah, dragii mei concetățeni ai GlasulFierbintului, astăzi discutăm despre ceva mai filozofic decât dragostea pentru pălinca de prune: fericirea, așa cum o vede în zori celebrul poet Raymond Carver. Nu vă îngrijorați, nu e genul acela de poezie care ne face să ne simțim ca la ora de română, săraci cu duhul, ci mai degrabă ca atunci când vezi năzdrăvanii satului cărând ziare în liniște și-ți spune inima: „Asta-i fericire, mă!”

O dimineață cu cafea și băieți fericiți

Lucrurile-s simple, zice Carver: stai cu o ceașcă de cafea lângă fereastră, te uiți afară la doi băiețași care livrează ziare. Și uite așa te trezești gândindu-te la cât de fericiți par aceștia. Nu că ar fi trebuit să trăiască o poveste de dragoste scânteietoare sau să se apropie de gloria premiilor municipale, ci pur și simplu acolo, în tăcerea dimineții, fără vorbe, erau fericiți. Acum, mă întreb și eu, dacă ar fi Carver cu noi, nu i-am fi spus că băieții poate nici nu știu cum se scrie „fericire”?

Carver și arta vorbelor fără cuvinte

Să nu credeți că Carver a scris poezii ca să devină vestiți în vecini că suntem erudiți; nici gând! Poetul sugerează că adevărata fericire e dincolo de cuvinte, căci, vedeți voi, uneori nici nu trebuie să spui ceva ca să simți bucuria. Când vezi alți oameni zâmbind, inima ți se umple și gata, iată fericirea! De ce să ne încurcăm cu explicații savante de gen „metamorfoza sufletului” când, în fond, nici nu putem explica fericirea?

Poetații și limitele vorbelor: îndelungi, fără rost!

Carver știa bine treaba asta cu fericirea și vorbele. Nu-i de mirare că poeziile lui sunt fără rimă și ritm, aidoma vieții: dezordonate, dar dulci când le-nțelegi. Așa că, dragii mei, să luăm aminte la lecția băieților cu ziarele: uneori e bine să simțim în tăcere, fără să scăpăm duhul veseliei printre cuvinte grele. Și cum zice Carver, fericirea vine pe neașteptate; deci fiți cu ochii-n zare, s-ar putea să o prindeți în zbor, printre ziare și cafea!

Hai, c-aș mai sta la taifas, dar vine noaptea și trebuie să întrebăm și noi pe lunar dacă i-a văzut pe cei din zori fericiți... poate aflăm și noi secretul. Poate, poate...