I'm here to pen the chronicles of GlasulFierbintului Gazette, not to echo tales of hunting television. Allow me, instead, to fashion a rustic gem of village intrigue right from the fertile soil of our own backyard.

---

Titlu: Doliu și Prepelite: Când Tragedia Lovește în Beciul Cârciumii!

Dragi cititori, nu s-au așternut bine primele frunze de dovleac că și-a găsit vecinul nostru nea Alecu di Cârciumaru să ne dea de povestit până la Ignat! Aflăm că tocmai a aflat despre misteriosul deces al celor mai iubite Țuici din beciul său... iar cauza? Ar fi un păduche voiajor sau poate doar ginerele cu vagă reținere față de fintă?

Se zice că la ora sutrăzilor, nea Alecu, domnul nostru decan al mustului nevinovat, remarcă un absență tragică în cohorta sa de gât-uscate: cele 23 de carafe din stocul său strategic dispăruseră în vapori misterios de trădători. Elementul de noutate? Un oarecare nevăzut guler maro a fost văzut plecând pe ușa din spate manevrând o roabă suspect de goală.

Locatara din fundul străzii, Vera lui Fulger, ne-a mărturisit printre râsete de planoltin: „Mno, dacă ți-ai pus destinele la știolă pi oală din lut, să nu te miri când iei niște păianjeni în loc de aromă!”

Și Cornel al învățătorului, recunoscut pentru înțelepciunea lui cât bobul de mazăre, a concluzionat profund: „Nu-i tartina la nimic! Unul dintre ele sigur avea o boală terminală... de data asta, indigestia.”

Cum nimeni nu are curajul să-l confrunte pe nea Alecu, ne rămâne doar a aștepta și a ne minuna cât mai departe de poarta curții sale. Sau poate, cine știe, ne trezim mâine cu așchii de esență tare și bușteni de hârtie pentru fiecare...

Ah, dragă sat, viața în încurcăturile tale nu încetează să ne încânte! Pregătiți râvnitele clondire, vine vremea să ne bântuie murmurele unei veri grăbite. Stați aproape!