Când Metroul Lovește: Fumul Invizibil și Alte Minuni pe Șine

Dragii mei cititori, atenție la peron, dar mai ales la ce vă scapă din vedere! Căci metroul, mândria capitalei asemeni proverbialei sarmale pe masă, a fost acuzat că ascunde un mic secret subteran mai puțin cunoscut. Bucureștenii care aleg să se plimbe gratis, pardon, ecologic cu metroul ar putea fi mai expuși pericolelor decât acceleratul spre Mizil la ora de vârf.

Se vorbește mai nou prin birtul lui Costel că aerul din sălile de așteptare ale metroului ar putea rivaliza ca densitate cu fumul dintr-un ceaun la o sărbătoare câmpenească. “E numa' bun de tăiat cu furculița!”, a exclamat nea Gică, cunoscut prin cartier drept expert în tot ce ține de trenuri și alifii de rugină. Cică niște prafuri, invizibile pentru ochi nepricepuți, își fac veacul pe acolo și nu ca să lustruiască șinele.

Amicii reporteri, ale căror surse sunt mereu anonime (dar mereu au dreptate), spun că aceste particule sunt ca un veritabil cocktail bulevardier. Întreabă-i pe cei care se coc la uscat pe peron și îți vor confirma că este ca o aromă locală deosebită, de București. Și na, cine suntem noi să contrazicem un praf de metrou cu tradiție?!

Părerile sunt împărțite pe scară largă. “De asta îmi plăceau tramvaiele ‘napoi”, șoptea tanti Margareta, lingând învârtita cu varză. Alții, mai duși cu vântul subteran, par să nu se sinchisească prea tare – “E antrenament pentru o eventuală vacanță în Mexic”, glumește Radu, optimistul satului.

Așa că, dragii mei, ori respirăm nițel și mai adânc – cu masca ce să vezi, tot pe față – ori ne mutăm cu căruța la țară, căci metroul promite să mai scoată din joben și alte surprize. Lăsăm povestea să respire până data viitoare, când cine știe ce altzirene urbane ne mai atrag atenția. Stați pe aproape, căci la noi slujba nu se termină niciodată!