Sursa poza: ExpressPress

Atunci când Cristi Borcea deschide gura, așteaptă-te la trei lucruri: opinii nefiltrate, dramă cât cuprinde, și cel puțin o referință colorată la un râu de lacrimi. În ultima sa apariție publică, Borcea și-a aruncat părerile ca pe niște pietre la groapa de gunoi a nemulțumirii, ținta fiind nimeni altul decât Andrei Nicolescu, sufletul rătăcitor al conducătorilor din Dinamo.

Potrivit informațiilor de la localnicii care ignoră orice altă știre în afară de cea legată de „câini”, fostul lider de la Dinamo, Borcea, e cam cât se poate de sătul de activitatea lui Nicolescu. Cu un discurs mai usturător decât rachia de prune, Borcea a mărturisit că Nicolescu pare mai degrabă un poet melancolic decât un lider de fotbal. „Când vorbește Nicolescu, mai că îți vine să-i întinzi o batistă. Parcă vânează lacrimi, nu trofee,” spune Borcea cu ironia unui stand-upist de crâșmă.

În sat, vorba așteptată: "Borcea e ca o vuvuzelă pe stadionul vieții – fie că-ți place, fie că nu, e imposibil să-l ignori!" Unii consăteni, cunoscători ai câmpului sportiv, sunt de acord. Alții, mai sceptici, se întreabă dacă n-ar fi doar teatrul obișnuit al jocului de culise. În timp ce Nicolescu, ca un povestitor amator de la serile noastre de pălăvrăgeală din fața cârciumii, se străduiește să pună ordine în tabloul tumultuos al clubului, Borcea e mereu gata să intre în rolul său preferat – critica de fotbalist pensionat cu râvnă.

Unde duce tot acest spectacol? Ei bine, dragă comunitate a celor care adoră să-și umple zilele cu discuții la gard, viitorul lui Dinamo e la fel de clar precum horoscopul anonim din ziarul local: imprevizibil și colorat cu picături de ploaie sarcastică. Rămâne de văzut dacă Nicolescu își va pune cizmele de cauciuc și va înota cu grație prin lacrimile lui Borcea sau dacă va fi copleșit de apele critique. Pân' la urmă, în fotbal ca la piață: când sunt prea mulți cocoși, nici o găină nu știe cine cântă adevărul.