Sursa poza: ExpressPress

Stoica vs. Șumudică: Când Pământul Devine Gurile Satului

Ah, dragă cititorule al Glasului Fierbintului, de când nu am mai văzut așa un spectacol de vorbe aruncate din prispă până în bătătura vecinului! De data asta, avem parte de o poveste savuroasă cu personaje bine-cunoscute pe scena bârfei: Mihai Stoica și Marius Șumudică. Parcă am ascultă pălăvrăgeala dintre Ion și Gheorghe la cârciuma din colț, dar cu cizmele bine lustruite și limbaj mai colorat.

Cu o introducere demnă de filmele cu cowboy, Mihai Stoica ne-a stropit cu înțelepciune: „Dacă ducem discuţia în alte părţi, se deschide pământul şi îi înghite pe unii.” Ei bine, n-am mai văzut așa magie de la Baba Ancuța, care zicea că ascunde pământul dovlecii ca să nu-i mănânce vecinii!

Cică și-așa și pe dincolo

Șumudică, cunoscut pentru năzdrăvăniile sale, s-a trezit în mijlocul unui nou scandal iscat ca la cartea de bucate a babei Oarța. Mihai Stoica, probabil inspirat de țițeiul din butoiașul vecinului, a decis să dea un spectacol de focuri de artificii verbale, iar vorbele sale au ajuns direct pe eșafodul satului nostru virtual.

De la logoree la logodnă, cică Stoica ar putea organiza nunți de vorbe, pentru că toate leagă și dezleagă de zici că e Nunta lui Figaro. Am întâlnit-o pe Leana care, după ce a auzit declarația sa, a spus cu o gravitate de învățătoare care găsește o greșeală în dictare: „Ei, câteodată, bărbate, ți se pare că cineva sapă sub picioarele tale, dar de fapt și el se joacă cu lopățica la groapa vecinului.”

Tataie după digital și Nase-n sus

Vorbele spuse de Stoica par ambalate într-o folclorică ambiguitate. Dacă la noi, când se deschide pământul, sare o cartofieră în capul vecinului, la nivelul lor s-ar putea să fie chiar legiunea pierdută a „loialităților închise”.

Șumudică nu s-a dat în lături și a ripostat, de parcă și-a băut licoarea fermecată la vreun bufet din alt colț de țară. „Eu n-am nimic de ascuns, doar poate vreo rețetă de ardei copți”, sugera Șumudică, zâmbind cu subânțeles de gospodină fără rețete scrise.

Final de poveste?

La final, stăm și ne întrebăm: oare acest pământ deschis va închide și o gură rămasă fără replică? Ei bine, vom fi cu ochi și urechi, să vedem care parte a glumei va aduce acum un final demn de cronici rural-epice. Până atunci, nu ne rămâne decât să deschidem o poveste asemeni fiecărui șeptel din sat - de soi bun și neapărat cu sare și piper. Așa da bârfă de ținut minte!