Sursa poza: ExpressPress

De ce percepția asupra corupției din România nu va alunga investitorii. Politolog: „Corupția este legată de slăbiciunile statului”

România se situează pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește percepția asupra corupției din sectorul public, conform celui mai recent raport anual al Transparency International. Cu un scor de 45 de puncte dintr-un maxim de 100, țara noastră este devansată doar de Bulgaria și Ungaria, fiecare cu 40 de puncte, în condițiile în care media europeană este de 62. Acest indice măsoară percepția corupției în 182 de state, pe o scală unde 0 indică un nivel ridicat al corupției, iar 100 reflectă un guvern complet transparent.

Acest rezultat situează România în aceeași categorie cu „democrațiile fragile”, care au un scor mediu de 47. De 14 ani, scorul țării noastre oscilează în jurul valorii de 45, cu o minimă de 44 în 2012 și un vârf de 48 în anii 2016-2017. Transparency International arată că statele cu democrații consolidate obțin în medie peste 70 de puncte. Țări precum Italia sau Spania se află sub această medie, iar clasamentul fruntaș este dominat de țările nordice: Danemarca (89), Finlanda (88), urmate de Singapore și Noua Zeelandă.

O specificitate balcanică și impactul istoric

Profesorul Cristian Pîrvulescu, expert în științe politice, explică această situație printr-un fenomen regional: „Este o caracteristică balcanică. România, împreună cu Bulgaria și alte țări din zonă, prezintă acest tipar, în timp ce Ungaria, de exemplu, se diferențiază prin poziția sa în Europa Centrală”. România este descrisă ca un teritoriu la confluența unor influențe balcanice, central-europene și estice.

Potrivit profesorului, raportul Transparency International, care monitorizează corupția de două decenii, evidențiază că politicile anticorupție bazate exclusiv pe sancțiuni și legislație sunt insuficiente fără o componentă educațională solidă. „Corupția funcționează ca o instituție informală, folosită de oameni pentru a depăși diverse dificultăți, iar aceasta reflectă slăbiciunile statului”, explică Pîrvulescu.

Istoric, în spațiul balcanic a existat o toleranță culturală față de corupție, susține politologul, iar acest fenomen s-a perpetuat din cauză că oamenii au fost obligați să supraviețuiască în condiții dificile, inclusiv sub dominația Imperiului Otoman și a unor regimuri instabile.

Diferența între corupție și percepția asupra corupției

Profesorul atrage atenția asupra faptului că sondajele măsoară percepția populației, nu nivelul real al corupției. În țările nordice, deși percepția este scăzută, există și acolo cazuri de corupție. În România, pe de altă parte, discuțiile publice constante despre corupție sporesc percepția că țara este profund afectată, chiar dacă nu toți cetățenii participă la fapte corupte. „Discuțiile frecvente despre acest subiect pot genera o impresie amplificată a corupției”, subliniază expertul.

Salariile mici - o invitație la corupție

Un aspect critic evidențiat de Pîrvulescu este nivelul scăzut al salariilor din sectorul public, care, în opinia sa, constituie o invitație directă către practici corupte. „Politicile actuale de reducere a cheltuielilor fără evaluarea riscurilor încurajează corupția”, afirmă politologul. El evocă un exemplu real în care vameșii de la granița cu Moldova recunoșteau că nu pot susține o familie cu salariul primit, ceea ce favorizează luarea mitei.

Mai mult, Pîrvulescu menționează că sectorul privat nu contracarează fenomenul corupției, ci, dimpotrivă, prin menținerea unor salarii scăzute în sectorul public pentru competitivitate, contribuie la perpetuarea acestui sistem. „Modelul economic actual accentuează corupția prin această dinamică”, explică el.

Lecția din experiențele altor țări

Singapore este citat ca un exemplu pozitiv, unde combaterea corupției a fost posibilă prin politici salariale echilibrate, întărirea aparatului de stat și creșterea nivelului educației pe termen lung. „Dezvoltarea economică sustenabilă și educația au fost pilonii succesului în lupta anticorupție”, detaliază profesorul. În contrast, China, deși foarte dezvoltată economic, se confruntă în continuare cu fenomenul endemic al corupției, din motive diferite cultural.

Impactul percepției asupra investitorilor

Profesorul Pîrvulescu crede că astfel de rapoarte nu descurajează neapărat investitorii străini. „De exemplu, în perioada administrației Trump, programele anticorupție din Statele Unite au fost suspendate pentru a permite oamenilor de afaceri să profite de particularitățile culturale ale țărilor în care operează”, argumentează el. Acest fapt arată că investitorii sunt mai degrabă preocupați de stabilitatea politică și riscurile aferente decât de nivelul perceput al corupției.

În acest context, corupția contribuie indirect la instabilitatea socială și politică, generând nemulțumiri care pot alimenta un vot protestatar, adesea către partide extremiste de dreapta. „Aceasta nu înseamnă neapărat că astfel de formațiuni sunt soluția, ci că electoratul își exprimă astfel frustrarea față de circumstanțele create de corupție”, arată Pîrvulescu.

Soluția: educație, salarii decente și economie dinamică

Politologul pledează pentru o privire neo-instituțională asupra corupției. „Nu de legislație suferim, ci de condiții economice și sociale care să descurajeze practicile corupte”, explică el, făcând referire la premiul Nobel primit anul trecut de Daron Acemoglu pentru teoria dezvoltării instituționale.

Concluzia este clară: „Rezolvarea corupției nu se face doar prin întărirea legislației, ci prin investiții în educație, prin mărirea salariilor din sectorul public și prin susținerea unei economii competitive și dinamice”. Fără aceste elemente, toate demersurile vor rămâne incomplete.

În final, percepția ridicată a corupției în România este un simptom al unor probleme mai ample ale statului și societății, dar nu va îndepărta automat investitorii. Adevăratele riscuri vin din instabilitatea politică și socio-economică, care este în parte generată de această corupție persistentă. Abordarea problemei necesită o strategie complexă, integrând reforme legislative, schimbări culturale, dar mai ales investiții în oameni și instituții.