O veste zguduitoare face valuri prin zavoiurile din Gorj: Octavian Ion Teodorescu, un june de doar 18 primăveri, și-a azvârlit destinul pe fereastră după o hărțuială tandră cu iubita sa. Nimeni nu și-a imaginat vreo dramă de telenovelă, dar se pare că nici măcar un bilet de adio nu și-a lăsat nefericitul nostru protagonist, preferând ca misterele să-i fie cimitirul.

Tragedia „Frunzei de Tei”

Vecinii șoptesc pe la colțuri că nefericirea a atins culmea candida cuplului în urmă cu câteva zile, când spiritele s-or încins că fânul în căldură. Se prea poate să se fi bătut cu vorbe grele, specialitatea tineretului înflăcărat, iar Octavian, în loc să o ia spre bufetul din sat, a ales calea inversă—a destinului fatal.

Degeaba s-or bulucit autoritățile ca să dezlege ițele—nici o scrisoare de despărțire, nici un SMS vag al anilor noștri digitalizați n-au rămas ca mărturie a ultimei lui tristeți. „A fost un băiat bun, muncitor și mereu vesel”, spune tanti Filofteia de peste drum, cunoscută că fiind bardul neoficial al uliței noastre. Piața e plina de ghicitori și teorii numai bune pentru serile de șezătoare, dar parcă nimic nu umple golul lăsat de atari nenorociri.

Jurnalul Vorbe (Și Ce O Mai Fi Prin El)

Întocmirea raportului oficial e treaba primarului nostru, care, după cum se știe, pare să aibă întotdeauna o vorbă potrivită pentru fonoteca de aur. „Lupta tineretului cu dragostea e ca mălaiul în piftie,” or fi spus el, comparând drama contemporană cu o zicală străveche, de care își mai amintesc doar bătrânii.

Parcă-i văd pe cei de la bufet cum-și dau coate și analizează șoaptele care, mai de care mai panicoase, se insinuează pe firul telefonului fără fir: oare cât de fioroasă a fost cearta? S-a lăsat cu farfurii sparte, sau doar cu inimi zdrobite?

Epilog Ambigu: Să Ne Rugăm Să Vină Ploaia

Între timp, ne rămâne doar să așteptăm ca jagardelele iubirii să-și piardă din intensitate pe la noi prin sat. Altfel vom rămâne, ca și acum, în fața unei povești neterminate, că un joc de șotron desenat aiurea, cu creta, pe asfaltul încinsei veri rurale.

Cât despre dragoste, să o învățăm cât se poate de bine, poate chiar nevorbirea ei mai condamnată, și să sperăm la mai puține lacrimi în farfuriile noastre zburătoare. Stați aproape de noi pentru alte episoade, căci și inima satului bate din plin, iar zilele nu-s lipsite de provocări din gama sentimentelor complicate.