Sursa poza: AgerPress

La fel de sigur ca intriga unui serial de telenovelă, Institutul de Arte din Detroit a scos la înaintare o expoziție care s-ar zice că zguduie vălurile istoriei cinematografice ca pe o covată de rufe de duminică. Așa că să aliniem de-a valma curioșii și să dăm o tură prin acest muzeu, căci „Regeneration: Black Cinema, 1898–1971” face un popas nobil în istoria cinematografiei negre.

Adevărul gol-goluț este că...

Expoziția asta, dragi săteni, a fost prilejuită de o descoperire care ar putea să-i producă oricui cu "poezie" în sânge un zvâcnet de entuziasm. Când co-curatorul Doris Berger, o femeie cu nas de savant, scotocea arhivele Muzeului Academiei de Film (cine s-ar mai prinde de toate hârțoagele!), a dat peste o comoară de postere și carduri de lobby, toate legate de filmele negre, care au fost pentru mult timp sub radarul culturii mainstream.

Cine râde la urmă, râde cel mai bine!

Intrarea în această lume mirifică se face sub privirile galeșe ale protagonistilor filmului mut "Something Good-Negro Kiss" din 1898. Orice cuplu din sat care se ciondănește la horă ar trebui să învețe ceva despre arta flirtului de la Saint Suttle și Gertie Brown. E păcat că unele pelicule au dispărut ca săniuța în zăpadă, dar noroc că negativul din nitrat s-a ridicat ca drobul din cuptor în 2017. Bravo lor că l-au primit în Registrul Național de Film al Bibliotecii Congresului!

Rochie ca din poveste și hoinari pe scenă

Ah, și să nu uităm de rochia Lena Horne! Găsirea ei a fost la fel de complicată precum căutarea unui bou dispărut în plină iarnă. Dar ca orice șezătoare cu mize mari, piesa vestimentară a fost identificată și e gata să fie admirată până și de sfânta glugă a călugărului...

Fredonări și zgâlțâieli de podea

E greu să-l calci în ritm pe Cab Calloway sau pe frații Nicholas, dar pantofii lor de step v-ar putea inspira să vă dezmorțiți în fața unei căni cu vin fiert. Fără ajutorul preotului coregraf, Harold și Fayard au reușit singuri să smulgă aplauze, iar publicul a rămas cu gura căscată la acele mișcări ca de iele ce sfidează legile tamburului.

Un final la fel de bun ca o cană cu ceai de tei

Cum expoziția continuă până pe 23 iunie, tare mi-aș dori să știu ce zvonuri mai bântuie printre peliculele de acolo. Poate chiar și câte un vânt de Oscar Micheaux, sau glăsuirea unui premiu Oscar de-al lui Sidney Poitier. Și așa, dragi cititori, regenerați-vă curiozitatea la Detroit și aflați adevărul crud (dar aromat) de unde începe cu adevărat filmul negru. Vai de noi, ce poveste!