Numele sunt favorizate!

Numele sunt favorizate! Sursa poza: ExpressPress

Lucescu la Meci: „Arbitri Încurcă Numele cu Mingea!”

Când te duci la meci cu așteptări mari și vii acasă cu mâinile goale și un gust amar, e clar că ai dat de un arbitru care știe să fluiere... pe ritmuri spaniole. Așa s-a consumat povestea dintre România U19 și Spania U19, unde scorul de 1-3 parcă nici măcar n-a fost la fel de deranjant ca prestația celor care ar trebui să fie mai obiectivi decât cârciumarul satului când servește rachiu.

Mircea Lucescu, un veteran cu vorbe tăioase și privire de vultur pus pe certificate de garanție, nu și-a putut stăpâni supărarea. „În loc să arbitreze jocul, s-au tot uitat la numele jucătorilor de parcă am fi fost la un concurs de autografe!”, a exclamat el, privind cum le scăpa printre degete și meciul și simțul dreptății. În susținerile sale amare, Lucescu a spus clar că, indiferent de ce talent aduce România pe teren, „numele mari” de partea cealaltă par să câștige mai repede simpatia fluierului.

Mai mulți spectatori, cu ochii pe ecrane de vreme ce tribunele erau la fel de goale ca promisiunile electorale, au povestit cum anumite decizii ale arbitrilor erau mai mult o operă de artă abstractă decât un exemplu de corectitudine. „De câte ori dau gol, parcă arbitrii se întreabă cine e autorul și cine vor fi invitații la cină după meci”, și-a exprimat și nea Grigore, care nu a ratat niciun meci al tricolorilor de când s-a inventat transmisia radio.

Cu toate acestea, mingile se rostogolesc mai departe și, odată cu ele, și speranțele noastre pentru o răcoritoare revanșă. În așteptarea unui alt meci unde arbitrii să știe să facă diferența între o miercuri ploioasă și o seară de fotbal ca la carte, Lucescu ne amintește că, uneori, campionatele se mai câștigă și în tribunale, nu doar în teren.

Până la următoarea întâlnire cu fotbalul-fierbinte ca pâinea abia scoasă din cuptor, să sperăm că arbitrii se vor mai împiedica măcar de morală, dacă nu de minge!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.