Nu mai pot! Mă voi prăbuși!

Nu mai pot! Mă voi prăbuși! Sursa poza: ExpressPress

Și Așa Se Duce Trofeul: Jannik Sinner Pleacă, Carlos Alcaraz Rămâne!

Când viața îți dă lămâi, tu nu faci limonadă, ci spargi terenul de tenis cu ele, așa cum s-a întâmplat la finala de neuitat a Mastersului 1000 de la Cincinnati. Situația s-a complicat când bravul nostru italian, Jannik Sinner, a decis, în stil dramatic, să-și bage racheta în valiză și să plece acasă cam devreme. Acest gest neașteptat l-a asigurat pe ibericul nostru năzdrăvan, Carlos Alcaraz, că are un alt trofeu de băgat în vitrină și de adăugat la colecția sa în plină creștere.

O Finală cu Dumnezeii Subteranului Tenisului

Că a fost o dramă sportivă la înălțime, nimeni nu poate nega, dar să o luăm cu începutul. Pentru o scurtă perioadă, Jannik părea că-și va depăși inamicii văzuți și nevăzuți și că va reuși să îmblânzească terenul neînsuflețit. Dar, zicala noastră că „unde-s doi, puterea crește”, n-a funcționat prea bine în fața unui Alcaraz determinat și cu ochi tăioși ca stâlpii de telegraf. Printre picături de transpirație și mingi nerăbdătoare, Sinner a spus cuvintele fatidice: „Nu mai pot! Mă voi prăbuși!”, înainte de a ieși, privirile nu doar și le-a ațintit la ceruri, dar și spre vestiar.

Acțiunea Cu Scântei și O Balustradă Pe Care Stă Curcubeul

Cei care lucrează în domeniul tenisului îl numesc pe Alcaraz nu doar un talent, ci și un „alunecător de neînfrânt”. Cu pași vioi, el a luat toată gloria și în mod rapid, și cumva în complicitate cu forțele naturii. Ce-i drept, „talent nativ” nu e de ajuns să descrie ce s-a întâmplat acolo. Unii zic că Alcaraz ar merita o statuie, dar doamnele de la primăria din sat zic că întâi să planteze copaci pentru umbră, că avem prioritate.

Viitorul E Verde în Teritoriu

Acum că trofeul are un nou proprietar, rămâne de văzut dacă Alcaraz își va asorta colecția de trofee cu șosetele galbene sau dacă italianul nostru va reveni cu forțe proaspete. Oricum ar fi, cuvintele se ne trag spre concluzii clare: la următorul meci, poporul va fi din nou lipit de televizoare, iar câini din sat se vor odihni, nefiind sărăcuții deranjați de telenovele cu mingi și fileuri. Până data viitoare, mingi bine țintite și tratamente termale pentru rachete!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.