Sursa poza: ExpressPress

Când Răsare Mama Brazilia: Luis Enrique și Povestea Unui „Gracias” Înțepenit

Se aude până-n podișurile Munților Stâncoși că Luis Enrique nu se dă în vânt după noile aventuri ale lui Carlo Ancelotti prin zonele de samba și fotbal, mai exact la naționala Braziliei. Despre treaba asta, domnul Enrique, cu aplombul unui căruțaș care și-a pierdut potcoavele la mijlocul drumului, a declarat cu subiect și predicat că nu-i va dresa vreo urare de bine.

Și cum stăteam noi la o cană de vin cu bătături și-o felie de brânză de vaci scoasă direct din toiagul brânzei, am aflat că Luis ar fi zis: „Bineînțeles că nu îi voi ura succes, nici lui și nici Braziliei”. E clar, omul are-ntotdeauna vorbele la el, așa ca să șugubețească inimile unuia ca mine, care nu se mai saturează de râs.

La ce să te aștepți de la cel care rostește asemenea înțelepciuni de seară ploioasă? Că de-o fi să iasă soarele peste Brazilia, ghicit-au vedetele la fața lui Ancelotti când a aflat că succesul vine dintr-o direcție neașteptată și că prietenia dintre antrenori e ca băutura: mai plină de spume decât te-ai aștepta.

Iar într-o notă finală, când stelele vor cânta din lampă, s-ar prea putea să mai aflăm cine urmează să-i mai dea ghionturi verbale și cum demonstrează ei că prietenia-n fotbal e ca bulzul: bun, dar cine știe de-i fermentat bine?

Stați pe-aproape, că zvonurile n-au plecat nicăieri și poate or întoarce cu mai multe povești de ținut minte duminica pe prispa din sat!