Nu e prima oară! - Reacțiile lui și ale lui Raul Opruț

Nu e prima oară! - Reacțiile lui și ale lui Raul Opruț Sursa poza: ExpressPress

Dinamo Rămâne fără Victorie: Când Pisica Nu e Acasă, Șoarecii Dansează

Ce-mi plac mie meciurile ca o plăcintă de dovleac scoasă din cuptor fără umplutură! Fix așa a fost și confruntarea dintre Dinamo și FC Botoșani: mult aluat, dar când să bagi lingura, surpriză, nici o victorie. Așa cum ne-am obișnuit deja, băieții din Ștefan cel Mare au rămas fără triumf, iar concluziile sunt la fel de savuroase ca un castron de borș – fără legume.

Cătălin Cîrjan, cu o privire mai serioasă ca un vultur pe oțelul roșu, ne-a dat de înțeles că n-a fost pour la glorie. „Nu e prima dată când se întâmplă să plecăm acasă cu buzunarele goale,” a declarat el, lăsând să se înțeleagă că întreaga echipă Dinamo parcă umblă după capra vecinului de ceva timp încoace. Raul Opruț, colegul său, a completat în stilul lui caracteristic, adăugând că echipa ar trebui să-și tuneze talentul pe unitarul de la „Arcul de Triumf”, că doar nu degeaba poartă nume de victorie.

Acum, ce să zicem, „câinii roșii” par să aibă nevoie de un antrenor nu doar sportiv, ci și spiritual, căci mingea parcă nu mai vrea să intre în poartă, oricum ar fi ea rotită sau învârtită. Și cum vremea coca-colilor zburători a trecut, cert este că Dinamo se află pe nisipuri mișcătoare, de unde Botoșaniul a reușit să scape fără măcar o zgârietură pe tricou.

Să tot aștepți o victorie de la o echipă mai misterioasă decât rețeta ascunsă a cozonacului – și, ah, cum se pare că acestă așteptare va continua. Cică porți noroc când tragi cu ochiul în cărțile de tarot ale fotbalului, dar cu Dinamo, mai dai și de-un Joker... Ei, până la victorie, ne bucurăm de scandaluri, de povești picante și, bineînțeles, de bârfele de după meci, care sunt mai colorate decât luleaua unui cioban dornic de o poveste la gura sobei.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.