Noua echipă U19 atinge semifinale EURO 2025, depășind generația Hagi-Coman-Man și deschide calea pentru succesul la JO 2028.
Sursa poza: ExpressPress
Dragi amatori de fotbal și povești mediatice urbane, pregătiți-vă pentru o veste care ne încălzește la suflet chiar mai mult decât un cazan cu țuică fiartă: Tinerii noștri mândriați sub tricolorul U19 au făcut-o lată! Au ajuns la semifinale la EURO 2025, reușită care-i face să pară lebede printre gâște, mai dihai decât generația „băieților de aur” Hagi-Coman-Man care la categoria U19 s-a împotmolit ca căruța-n noroaie.
Prieteni, se pare că talentele noastre fotbalistice cresc așa cum cresc roșiile în grădina lu' tanti Mioara: pipernicite la început, dar pline de promisiuni. Dacă generația actuală reușește să dea cu piciorul în sferele înalte ale performanței și să iasă la limanul semifinalelor, suntem cum s-ar zice pe o cărare luminoasă către niște Jocuri Olimpice din 2028, undeva departe.
Fani înrăiți murmură pe bancă la birt că „ăștia mici” dau cu piciorul la toate nemulțumirile neamului și se simt ca niște supereroi ai satului, în ciuda vremurilor cam din topor. Am fost noi mai triști când ne suflau vântul pe lângă urechi cu generația anterioară, dar iaca, acum ne mândrim până-n văzduh cu lămpașii de la U19.
Gică din vale, mare pasionat de fotbal, mărturisește că de când nu a mai dat mână cu vreo reușită similară, țapul neamului stă în grajd și nici măcar nu se mai bălăngăne să doarmă. Matei, băiatul lui, spune cu juma' de gură că visează să fie Pippo Inzaghi de România, doar să nu-l mai pună să dea cu sapa.
În final, oameni buni, clopoțelul mult așteptat al speranțelor noastre răsună zgomotos ca un chef de nuntă care nu vrea să se oprească. Speranțele sunt mari, iar promisiunea ca România să își vadă culorile sub lumina olimpică e mai vie ca un pârjol la cules de porumb. Ah, dar să nu ne pripim mai mult decât o scrisoare de amor la patru mâini. Mai dăm de știre mai încolo, când copiii ăștia o să tropăie pe terenul adevărului absolut.