Noi jucăm cu Renault, ei cu Mercedes! Diferența de buget explică eșecurile CFR Cluj.

Noi jucăm cu Renault, ei cu Mercedes! Diferența de buget explică eșecurile CFR Cluj. Sursa poza: ExpressPress

Cu „Dacia” noastră contra „Mercedes”-ului lor: Dan Petrescu și-a vărsat oful la conferința de presă

Era o zi ca oricare alta la Cluj, dar nimeni nu se aștepta ca Dan Petrescu să explodeze așa. Antrenorul nostru, cu inima pe mânecă și nervii întinși ca o funie veche de fân, a decis să nu mai tacă și să verse tot sacul la conferința de presă pre-mergătoare bătăliei cu FCSB. Și ce revelații să tot avem, când avem buget și noi ca la CFR? Mic și sărac precum mesele de la Cooperativa Agricolă de altădată!

Petrescu a luat microfonul cu viteza unui tren personal („Accidentu'l Petroasa”, al nostru) și a început să tragă cuvinte mai ceva ca la un brunch de bârfe cu mătușa Măriuca. „Noi suntem ca o Dacie 1300, iar ei parcă tocmai au ieșit de pe banda unui Mercedes proaspăt poleit”, a zis antrenorul, sub forma unei metafore care ar trebui să fie clară chiar și pentru Gogu din capul satului. „Cum să câștigi când partida se joacă pe autostradă și tu n-ai nici măcar asfalt?”, a continuat cu haz înainte să lovească în considerațiile financiare.

Cu un oftat așa, cât mai degrabă de la un roman de tristețe moldovenească, Petrescu a scos asul din mânecă: diferențele de buget - devine evident că uneori conturile bancare joacă fotbal la fel de mult ca și fotbaliștii. „Dacă ei au Mercedes la cinci ori bugetul nostru, ce să mai zicem de șanse?”, a încheiat filosofic Petrescu, probabil cu un gând la cum ar arăta niște trening-uri noi pentru jucători.

Ce să mai, la final de zi, juri că-ți vine să iei o pauză cu ceai de tei și să te prefaci că e doar o altă poveste de adormit copiii. Dacă vreți să știti și deznodământul, țineți aproape de secțiunea de bârfe ale satului. Poate niște păsări călătoare ne vor da și nouă vești mai roz!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.