Sursa poza: ExpressPress

Activitatea economică în România continuă să fie afectată de complexitatea cerințelor birocratice impuse de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), care își intensifică eforturile de monitorizare a contribuabililor printr-o serie de declarații obligatorii. Aceste declarații sunt dezvoltate pentru ca autoritățile să obțină informații detaliate despre activitatea economică a fiecărui agent economic.

Noi cerințe de raportare pentru contribuabili

Printre principalele instrumente de control se numără formularul 395, impus furnizorilor de servicii poștale și curierilor, care trimit lunar informații legate de comercianții online ce efectuează livrări cu plata la livrare. Aceast formular a fost implementat începând cu 2022 și obligă agenții economici la publicarea unui volum semnificativ de informații.

Pentru a menține o evidență cât mai clară și mai cuprinzătoare, ANAF a introdus alte două declarații, bazându-se pe reglementările din Codul de procedură fiscală. Acestea sunt declarația 396, cunoscută și sub denumirea de "raportarea CESOP", și declarația F7000, denumită și "raportarea DAC7".

Declarația 396 și impactul asupra plăților transfrontaliere

Declarația 396, care va intra în vigoare în 2024, este parte a unui sistem european ce vizează monitorizarea plăților transfrontaliere și a beneficiarilor acestor tranzacții. Prestatorii de servicii de plăți online care primesc cel puțin 26 de plăți pe trimestru vor fi obligați să raporteze aceste informații periodic. Scopul acestei măsuri este de a crea o trasabilitate mai bună a fluxurilor financiare la nivel internațional.

Declarația F7000 și efectul asupra pieței de comerț online

În mod complementar, declarația F7000 este destinată operatorilor de marketplace-uri și trebuie depusă anual. Aceasta vizează în principal activitatea vânzătorilor care folosesc aceste platforme de intermediere. Prin impunerea acestei declarații, ANAF își propune să monitorizeze mai atent tranzacțiile variabile și interacțiunile pe care aceste platforme le facilitează între utilizatori.

ANAF și lupta împotriva evaziunii fiscale

ANAF justifică introducerea acestor declarații ca fiind un pas esențial în combaterea evaziunii fiscale. Agenția susține că prin aceste formulare poate obține informații detaliate despre relațiile dintre firme, inclusiv despre posibilele nereguli fiscale.

Cu toate acestea, aceste măsuri ajung să fie criticate pentru că par să transforme contribuabilii în ținte constante ale unei supravegheri administrative excesive. Mulți dintre aceștia consideră că sunt obligați să împărtășească date care, altfel, nu ar fi fost ușor accesibile autorităților fiscale.

Concluzie

În timp ce ANAF își argumentează măsurile prin necesitatea de combatere a fraudei fiscale, efectul cumulat al diverselor declarații obligatorii poate pune o presiune considerabilă asupra agenților economici, mai ales a celor mici și medii. Această birocrație sporită riscă să încetinească dezvoltarea economică a țării pe termen lung, obligând numeroși antreprenori să investească timp și resurse considerabile în conformitatea cu un sistem fiscal din ce în ce mai complex și mai opresiv.