Lacrimi pe Câmpiile Spaniei: Găina Vecinului, Singura Martoră a Tragediei Familiei Troia

Poveste tristă în satul nostru virtual internațional, pentru că nici satul fierbintorean nu poate sta departe de dramele peste mări și țări. Familia Troia, plecată la muncă grea în Spania, a trăit momente care ar înmuia și inima unei statui de stâlp. Își aduceau pe ultimul drum copiii: Emanuel, Rebeca și un alt mic pe care lumina tiparului mă cenzurează să-l pomenesc.

Bogdan și Noemi Troia, două suflete care și-au frământat nădejdea pânii de toate zilele direct pe solul spaniol, au stat drepți în fața milostivului cuvânt "Destino". Cică, Noemi a cedat la cimitir, implorând copiii să se întoarcă la "mama", dar cine să mai fugă după destine când până și rațele satului își iau vacanță de la necazuri?

Vecina Zamfira, renumită în Colțuri pentru vedeniile ei, zice că găina ei bălaie a prevestit că până și norii din Spania au bocit când sărmanii prunci au plecat. „Cred că astea sunt martorii vremurilor moderne, că ni s-o împuținat de la noi și clopotele bisericii nu mai sunt de-ajuns să lege lacrima la cruce”, a spus ea, bătând în toacă pe colivă la pomenire.

Parcă l-auzi și pe tanti Mitropolitul satului nostru, cum se gândește cu jale să facă un hram în memoria lor, doar că oricine din sat să poată da mătase drept milostenie. Și uite-așa, dragile noastre dorințe, se îngropă și ele-n treburile domestice.

Cu asemenea întâmplări, babele din sat își fac cruce și apoi se mai gândesc la una alta, că poate destinul ăsta ar trebui să primească avertisment de sus. Până atunci, stăm cu urechea pe pământ și poate, poate aflăm mai multe povești la parastasul din cimitirul Steluța, când o coborî iar ploaia de nostalgie peste crucea lor...

Cert e că povestea asta ne-a făcut până și pe noi, cronicarul de la GlasulFierbintului, să ne luăm un moment de liniște. Poate săptămâna viitoare, vecina Ionela ne dezvăluie al cui vis se îneacă pe apa Sâmbetei...

Și-acu' unde-s țestele?