Nicolae Stanciu, gol de poveste în fața lui Mircea Lucescu, la debutul său oficial pentru Genoa împotriva Vicenza în Cupa Italiei! Video captivant!

Nicolae Stanciu, gol de poveste în fața lui Mircea Lucescu, la debutul său oficial pentru Genoa împotriva Vicenza în Cupa Italiei! Video captivant! Sursa poza: ExpressPress

Stanciu Loveste cu O Bombă Fromoasă! Genoa se Scaldă în Glorie

Dragă cititorule, află că în lumea fotbalului nost', acolo unde mingea mai sare ca ciorba bunicii la fiert, Nicolae Stanciu ne-a făcut mândri ca niște myri nepereche! Băiatu' a reușit să bage mingea în ațe cu un șut de te lasă mască, chiar sub privirile înțelepte ale seniorului Mircea Lucescu. Și toate acestea în timp ce purta cu mândrie tricoul celor de la Genoa, la prima sa bătătătură oficială!

Povestea se învârte în jurul unui duel adevărat – gen Petrică și Lupul, dar cu mai multe aplauze – între Genoa și cei de la Vicenza, în deschiderea Cupei Italiei. Se pare că eroul nostru, Stanciu, și-a găsit locul sub umbra strategică a lui Patrick Vieira și i-a demonstrat milioane de motive veritabile pentru care merită aplauze. Și ce aplauze! Vecina Stana spune că a auzit și broaștele din pârâu dând din palme... cu labele, firește.

În fața unei mulțimi cu gura căscată, mingea a fost trimisă în poartă cu o precizie fină, făcându-l chiar și pe domnul Primar Stelică să se ridice din fotoliu, unde și-a vărsat un pic de ceai în barbă de emoție. Cică Stanciu a șutat de parcă ar fi hrănit niște pui cu firimituri pe baltă – fără milă și direct la țintă!

Rămâne să vedem ce mai coace cuptorul viitorului. O să se aprindă bârfele prin crâșmele satului, că doar Stanciu e acum un nume la fel de dulce pe buzele localnicilor ca zacusca mătușii Lenuța la piețele de toamnă. Până data viitoare, ne lăsăm cu ochii pe meciuri și urechile la povești, că de Stanciu parc-am mai auzit, dar parcă nu așa frumos!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.