Niciodată n-am jucat atât de prost. Am lipsit de la meci

Niciodată n-am jucat atât de prost. Am lipsit de la meci Sursa poza: ExpressPress

Elias Întoarce Peștele cu Bățul: Jucătorii de la FCSB, Criticați Cu Artă După O Bătăiță Cu Shkendija

N-au venit să joace, dar le-au dat medalii de participare!

Cică FCSB a coborât cu un picior în competiția de lansare a rachetelor, după ce au numărat picturile pe terenul celor de la Shkendija. Șefoțelul Elias Charalambous le-a cântat prohodul oamenilor săi de parcă era la nuntă, nemulțumit nevoie mare de cum le-au zburătăcit mingea pe stadion. Mai era puțin și le cerea bonul fiscal pentru prezența fantomatică.

Antrenorul: „Asta nu-i echipa mea, chiar am verificat buletinele!”

Direct și fără ocolișuri ca autobuzul prin noroaie, Elias n-a avut milă, nici suflet când a văzut așa interpretare pe islazul de la Shkendija. „Niciodată n-am arătat așa rău. Am căutat fotbal, dar am găsit doar umbre”, ar fi spus el în timp ce încerca să găsească vreo consolare în vreo gogoșică de pe marginea terenului. Observatorii zic că Elias a dat indicații de pe margine de parcă ar fi avut de lovit un roi de albine.

Cică unicul gol l-a făcut să-și piardă și ultimele speranțe, spunând fanaților că "parcă nu ne-așteptam să venim la meciul ăsta și noi". Mai lipsea să le trimită toți la o ședință foto, să vadă măcar cum arată ei în echipament curat.

Viitorul: E mai roz decât niște prune necoapte?

Acum, după aceste încurajări de poveste, toată suflarea din FCSB așteaptă marea revanșă. Elias promite reforme drastice, mai ceva ca un parlamentar cu promisiuni de campanie: „Ne-ntoarcem, dar cu niște cizmulițe de cauciuc, să ne plimbăm mai bine prin terenul ăsta băltos”.

De-acum, să vedem dacă fotbaliștii se-ntorc cu capul sus sau cu scuza că trenul de noapte nu a ajuns la timp. Cum zice proverbul: „Mai bine decât niciodată, dar nu mai bine de atât!”.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.