Nemulțumire totală față de prestația Linkin Park înainte de finala Champions League pe Allianz Arena

Nemulțumire totală față de prestația Linkin Park înainte de finala Champions League pe Allianz Arena Sursa poza: ExpressPress

Mama lui Bayern sau cine strică tradiția pe Allianz? Cântăreți între două reprize și scandal cât cuprinde!

Se zice că fotbalul e religie pentru mulți, dar ce te faci când vin muzicienii în biserica sportului și deranjează liniștea din sanctuar? Ei bine, vă spun eu, e vai și-amar! Un mare nume din istoria fotbalului – unul care a dat goluri cât să-i sature și pe vecini – a primit o comoție muzicală pe Allianz Arena. Ce s-a întâmplat? Oh, doar Linkin Park au cântat, cu microfoanele la maxim, înainte de marea finală Champions League.

Acum, să zicem că treaba asta a fost o „manea” pentru urechile fine ale legendei noastre. Domnul, pe care-l știm mai bine pe gazon decât pe ringul de dans, a declarat că era mai bine să fi ascultat un tractor lucrând pământul decât sunetele acelea. „O prostie! E o rușine!”, a exclamat de parcă tocmai i-au trimis vacile în alt sat.

Dacă e să bârfim, scena s-a încins înainte ca mingea să fie chiar aprovizionată cu aer. Prestația muzicală, parcă venită din timpul liber al unei nunți neașteptate, nu a entuziasmat pe nimeni (poate doar pe doamna de la florărie care i-a vândut florile gălăgioase). În plus, se aud zvonuri pe uliță că domnul fotbalist ar fi spus că preferă să vadă o finală ca odinioară, doar fotbal, fără ciorbă de genuri muzicale pe margine.

Și uite-așa se încheie altă poveste de pe pajiștea sportului, plină de multă dramă și un pic de rock nepreferat de alde tanti Florica. Parcă văd că anul viitor, după atâta scandal, în loc de concert, ne pun să ascultăm triluri de privighetori să ne mai relaxăm. Până atunci, țineți urechile ciulite pentru alte povești bine condimentate de pe teren și de lângă el!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.