Necesită asumare! Ne mai rămâne doar modestia.

Necesită asumare! Ne mai rămâne doar modestia. Sursa poza: ExpressPress

Război pe Terenul Criticilor: Marian Iancu Dezlănțuit asupra Lui Daniel Pancu!

În cătunul nostru verde și plin de meandre fotbalistice, cronicile despre eșecurile spectaculoase ale echipelor de fotbal sunt mereu mai savuroase ca o ședință de cenaclu la cârciumă. De data aceasta, Marian Iancu, bardul critic cu gura mare, și-a ascuțit furcile verbale împotriva lui Daniel Pancu după ce tineretul nostru, mândria sub 21 de ani, a fost spulberat de iscoadele Spaniei.

Vijelie de critici în vestiarul metaforic

Stând pe prispa criticii constructive, Marian Iancu a analizat debândirea echipei U21 a României, și l-a luat la trei păzește pe selecționerul Pancu. „A greșit și trebuie să-și asume!”, a exclamat Iancu cu voce de clopot în dangăt. „Suntem modești!” – o afirmație ce răsună ca o piesă de teatru clasică interpretată de un orator amator cu pretenții shakespeariene.

La frageda vârstă la care păpădia e încă floare, iar speranțele naive cresc mai repede ca meșterii tâmplării, Pancu pare să fie certat cu norocul și strategia. De pe marginea terenului de acasă, Iancu mai presară cu sare și piper o rugăciune fotbalistică la adresa juniorilor noștri, subliniind că talentul fără plan e ca o sarmale fără varză – neînchegat și ineficient.

Concluzie cu iz de bâlci

Și cum bâlciul rural al criticilor nu poate fi complet fără o previziune, Iancu ne-a făcut să râdem și să ne punem mâinile în cap deopotrivă: „Dacă Pancu nu-și reglează busola și-a burduful tactic, să nu ne mirăm dacă echipa ajunge în curând să fie comparată cu o caleașcă fără cal, trasă doar de entuziasmul țăranilor care împing din spate!”

Cine știe ce va urma? Poate o altă înfrângere, poate o revenire spectaculoasă. Oricum, noi să vedem partea plină a paharului: măcar avem despre ce să sporovăim duminica la târg. Până atunci, dragi cititori, să ne rugăm ca fotbalul să reînceapă să fie mândria națională și nu motiv de cârcoteală la gura sobei.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.