Naționala lui Mircea Lucescu sub risc după show-ul pirotehnic din Austria - România! Foto + Video

Naționala lui Mircea Lucescu sub risc după show-ul pirotehnic din Austria - România! Foto + Video Sursa poza: ExpressPress

Dragii noștri, s-a întâmplat iar! Dacă nu se lasă cu lumini, parcă nici n-ar fi meci. În țara valsului, Austria, suporterii echipei lui Mircea Lucescu s-au gândit că un strop de artificii ar da o notă de spectacol reprizei secunde a mult așteptatului duel Austria-România. Așa că, cum bine știm, spiritul festiv a fost la cote înalte, la propriu și la figurat!

O atmosferă ca la jumătatea lunii decembrie, dar cu o notă de adrenalina autentic românească. Piromanii... pardon, suporterii noștri nu au putut rezista și au aprins câteva artificii pentru a-și îmbărbăta echipa. „E mai bine cu mult, decât fără, nu-i așa?” zice un fan care nu a vrut să își dezvăluie identitatea, ca să nu apară în „bălăria săptămânii” din ziar.

Dar de ce au făcut-o? Asta se întreabă și autoritățile care s-au întors pe toate părțile ca să afle dacă vreo lege pământeană a fost încălcată. S-ar putea ca echipa să fie invitată la o sesiune de „desene animate juridice” ca urmare a acestui spectacol paralel.

Pe scurt, oricine până și o găina fără cap ar putea înțelege mesajul: Cu sau fără scântei, românii știu să facă spectacol. Dar s-ar putea, dragi iubitori de fotbal și focuri de artificii, ca data viitoare să nu mai fim atât de bine primiți dacă facem prea multe „artificii” pe teren străin. Când e vorba de România, nimic nu e sigur decât că totul e posibil!

Așa că stați aproape, dragii mei, căci cine știe ce se va mai întâmpla în următoarea repriză de fotbal cu lumini și umbre... Sau mai bine zis, cu flăcări și scântei!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.