Sursa poza: AgerPress

Hocheiul Românesc: Când Cuțitele de Bucătărie Taie Pinguinii de Top

Ah, unde sunt vremurile bune când România nu doar că zgâria gheața pe la campionatele mondiale de hochei, dar mai și pisicea inamicii internaționali de renume! Sunt momente când povestea este mai tare ca scorul și uite cum, din spatele gardurilor vechi de lemn ale hocheiului românesc, erau scrise legende.

URSS: Gigantul Roc în Timpi Gheață

În vremurile când Uniunea Sovietică era Zeusul hocheiului și țineau pucks-ul mai bine ca fânul în iesle, România își juca pielea pe gheață cu niște revanșe epice, mărginite de scoruri cam... large. Dar hei, nu-i puțin lucru să te afli la aceeași masă de joc cu buldozerele din Est. Meciul din 1977 de la Viena, chiar dacă pierdut, vezi Doamne, a fost ca un scenariu de film cu portarul nostru devenind un veritabil Superman al apărărilor.

Cehoslovacia: Când Oltenii Sparg Zidurile Cehilor

Cehoslovacia, un alt dragon cu coadă lungă de la acea vreme, a avut ocazia să piardă câteva gloanțe românești în Campionatul Mondial din 1970. Punctăm de două ori în spatele plasei lor, dând lumea internațională peste cap și demonstrând că, uneori, lupii mai sar gardurile cehe!

Germania de Vest: Înfrângerea neetichetată

Nu vă întrebați cum Germania de Vest și-a luat niște pleznituri de la ai noștri în anii '60 și '70. România le spunea clar și răspicat că nu suntem de umplutură, ci ceapă degerată pe un tăvălug. Din 1968, când răsturnam scoruri în favoarea noastră, ne-am asigurat că germanii vorbesc despre noi și în alt mod decât despre Dracula.

America: Goana după aur

Cireașa pe tort a hocheiului nostru a fost în 1977 la Viena, când România a șocat confidențialitatea americană, bătându-i cu un 5-4 că ne lăudam ca la nuntă mare. Cu Tureanu și Pană la butoane, ziarele au transformat meciul într-o legendă, iar America a simțit fiorul unui soi de "minune pe gheață" de tipul strugurilor acri.

Suedia și Finlanda: Când Ciobanul nu Lasă Kalașnikovul

Cu Suedia și Finlanda, a fost mai mult o chestie de curiozitate urzicată. Nu am câștigat, dar nici nu am stat ca o rață mută; stilul nostru combativ ne-a făcut din nou un nume pe buzele tuturor jurnaliștilor care ne numeau "echipa care nu se predă". Un fel de "baci fermecat" al hocheiului.

Jucători: Generația de Aur Strălucește ca Moțul pe Măgar

Fără Eduard Pană și Doru Tureanu, poate că meciurile astea nu ar fi intrat în legendă. Pană, mintea ascuțită de pe gheață, și Tureanu, ca Hello Kitty pe patine, au înscris amintiri cât o poveste de spus copiilor în jurul sobei iarna.

Efectul Zorzon: Mintea Apleacă Inima

Chiar dacă hocheiul românesc nu mai pictează astfel de tablouri în prezent, ecoul acelor vremuri încă răsună. Meciurile cu URSS și SUA sau victoriile în fața Germaniei sunt precum colaci pe apă care spun că lupul schimbă gheața, dar năravul ba. Atâta timp cât patinăm cu pasiune, poate că speranța flutură mai sus decât plasa de pescuit a marilor puteri hocheistice.

Deci, cu ochii plini de nostalgie și șorici întins pe gheață, să ciocnim un pahar pentru zilele când România dădea piept cu sportul mondial, demonstrând că nu-i niciodată prea târziu să te faci de neuitat.