Mircea Lucescu clarifică viitorul Prințului în partidele naționalei din septembrie – Este lipsit de echipă!

Mircea Lucescu clarifică viitorul Prințului în partidele naționalei din septembrie – Este lipsit de echipă! Sursa poza: ExpressPress

Prințul Fotbalului Pierde Tronul: Ianis Hagi, Fără Coroana Naționalei!

Dragilor, s-a crăpat ceva sub toată zăpada asta de vară! Ianis Hagi, mândru băiat de generație talentată și fost meșter pe la Rangers, s-a trezit liber ca pasărea cerului, dar mai puțin ca jucător pe teren. Căci da, l-au scuturat și pe „Il Luce”, Mircea Lucescu, să spună cum stăm cu Hagi al nostru, și lucrurile sunt mai puțin basm și mai mult telenovelă.

Ninel din Căcâna spune că fotbalul e ca rachiul: trebuie să știi când să bei, dar și când să-l lași pe raft!

Se pare că Lucescu, bosul bătăliilor tactice, a fost găsit în situația de a nu putea întinde o invitație pentru augustele meciuri ale României în septembrie. Ai zice că „Prințul” Hagi are tot ce-i trebuie să fie în vârful afacerii, dar cine poate să convoace un băiat care n-are pe unde să danseze? Din păcate, chiar și steluțele fotbalistice se mai sting uneori din imaginea publicului, mai ales când biletul de ieșire din Scoția devine bilet dus unde vezi cu ochii.

Gică Foxi, depozit de înțelepciune de țeavă, ar fi răbufnit: „Cum să joci fără picior de sprijin?!”

Așa că, pe cât de imposibil ar părea (sau nu), Hagi rămâne deocamdată doar un rege fără țară, adică jucător fără echipă. Și dacă ar fi să mergem pe logica satului, asta nu-i o poveste de ascuns după șură, ci una de întors pe toate părțile la claca de seară. Ar fi bine s-o prindă pe Ianis vreo echipă înainte să fie nevoit să se înscrie pe listuta de dorințe la Zâna Fotbalului.

Dar cine suntem noi să aranjăm planetele? Să aruncăm un ochi la națională și poate un altul la Ianis, că niciodată nu știi când pământul lovește mingea drept în poartă. Și până atunci, ne mai rămâne doar să visăm la un alt capitol în cronica fotbalului țărănesc. Ole!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.