Mihai mă striga mereu! Coșmarul campionului mondial român înainte de ultima suflare

Mihai mă striga mereu! Coșmarul campionului mondial român înainte de ultima suflare Sursa poza: ExpressPress

Drama pugilistică în Gospodăria Leilor: „Strigăturile lui Mihai nu pridideau o clipă!”

Dragi cititori, iar ne-a iscat viața o poveste demnă de telenovelele de la sat! După cum bine vă amintiți, Mihai Leu, mândru posesor al titlului de primul campion mondial la box din dealul nostru carpatic, a trecut la cele veșnice nu de mult. Dar, vai, povestea nu s-a încheiat acolo!

Într-o mărturisire de-a dreptul şocantă, Anna Leu, văduva îndurerată, a rupt tăcerea și ne-a relatat chinurile neasemuite prin care a trecut bravul Mihai înainte de a părăsi ringul vieții. Se zice că bietul om „o striga nonstop”, inconjurat de dureri și suferințe care l-au făcut să se lupte cu un inamic mult mai perfid decât un adversar în colțul roșu.

„Era un urlet care răsuna de parcă am fi avut un cor de cucuvele pe acoperiș”, a spus Maria Popicu, vecina care era mai la curent cu toate decât calendarul ortodox. „Păi, dragii mei, se auzea până la dispensar, îți venea să crezi că ursul din pădure a căpătat vreo plăcere în a cânta serenade,” adaugă ea, scărpinându-se precaută-n gând.

Ce să mai zicem, aia e povestea! Oare cum s-a întâmplat totul? Care-i contextul acestor strigăte? Se pare că Mihai își ducea crucea grea pe care i-o pusese viața pe umeri, dar nu fără a-și arunca pumnii în toate părțile, fie vorba colo undeva între nori.

Ei, și-acum vă las cu o întrebare care să vă țină în priză până duminica viitoare: oare ce alte cutremure casnice se mai ascund în odăile Leului? Pân’ la următoarea bârfa, să nu cădeți din picioare!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.