Melodia Avem o țară de la Catedrala Națională NU este creația lui Radu Gyr
Sursa poza: ExpressPress
EPIC FAIL pentru „vânătorii de antisemiți”: Melodia „Avem o țară” cântată la Catedrala Națională NU îi aparține lui Radu Gyr
Într-un nou episod controversat, melodia „Avem o țară”, interpretată de corul Tronos Junior la Catedrala Națională, a fost ținta unor acuzații nefondate privind legătura sa cu poezia lui Radu Gyr, poet cunoscut pentru apartenența sa la Mișcarea Legionară. Patriarhia Română a emis un comunicat oficial prin care demontează aceste acuzații, făcând lumină asupra adevăratei origini a textului.
Melodia „Avem o țară” – departe de a fi „legionară”
Melodia a fost interpretată cu ocazia Zilei Clerului Militar, în prezența reprezentanților Armatei Române. Criticii au susținut că acest cântec ar reprezenta un manifest politic de extremă dreaptă, întrucât versurile i-ar aparține poetului Radu Gyr, personalitate controversată din cauza afiliării sale legionare. Patriarhia Română a infirmat categoric această asociere, precizând că poezia care a stat la baza melodiei este atribuită în mod eronat poetului legionar.
„Textul poeziei folosite nu promovează principii sau doctrine totalitare, iar contextul în care a fost interpretat cântecul exclude orice interpretare politică tendențioasă”, se arată în comunicat. De asemenea, Patriarhia a subliniat că interpretarea a avut un cadru solemn și cultual, fiind o celebrare a clerului și a valorilor sale integratoare.
Versurile aparțin unei monahii de la mănăstirea Diaconești
Un aspect important scos în evidență este faptul că versurile melodiei nu pot fi atribuite lui Radu Gyr, ci au fost create de o monahie de la Mănăstirea Diaconești. Textul conține referințe istorice și spirituale care sunt imposibil de conceput în timpul vieții poetului legionar.
Penultima strofă a poemului vorbește despre „sfinții care au trecut prin temnițele comuniste” și despre „moaștele lor descoperite după ani de suferință”, un episod istoric care nu putea fi cunoscut de Gyr, care a murit în 1975. Pe atunci, sub regimul comunist, deshumările și canonizările foștilor deținuți politici erau absolut inexistente.
Iată versurile relevante:
„Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte
Și aruncați în groapa neștiuți
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți.”
Aceste cuvinte evocă o realitate care a ieșit la lumină abia după 1990, la peste 15 ani de la moartea lui Radu Gyr, ceea ce face imposibilă orice atribuție a poeziei către acesta.
Institutul Elie Wiesel și cererea eronată de dosar penal
Ca urmare a acuzațiilor nefondate, Institutul Elie Wiesel a solicitat deschiderea unui dosar penal împotriva celor care au interpretat melodia, considerând-o „muzică legionară”. Totuși, după lămurirea situației, această cerere se dovedește a fi lipsită de temei și drept urmare, lovită de nulitate.
„Fail” de proporții – Vasile Bănescu și certificarea eronată a melodiei
Situația a fost amplificată de declarațiile lui Vasile Bănescu, membru CNA și autointitulat intelectual, care a certifica fără temei că melodia ar fi de factură legionară și aparținându-i lui Radu Gyr. Implicarea acestuia a alimentat seria de erori și interpretări greșite, transformând întregul incident într-un „epic fail” pentru cei care au încercat să identifice melodia ca pe un simbol extremist.
Concluzii
Controversa legată de melodia „Avem o țară” scoate în evidență riscul unor acuzații pripite și lipsite de fundament, în special când acestea sunt folosite în contexte sensibile precum religia și nu numai. Patriarhia Română a clarificat cu argumente solide originea autentică a textului, demontând orice asociere eronată cu trecutul politic al lui Radu Gyr.
Astfel, cei care au încercat să eticheteze acest cântec ca fiind „muzică legionară” s-au confruntat cu o realitate factuală care nu le-a confirmat tezele. Rămâne un exemplu elocvent de cât de importantă este verificarea riguroasă a informațiilor înainte de a eticheta opere culturale și artistice cu încărcătură politică.
Pentru a evita alte neînțelegeri asemănătoare, instituțiile și persoanele publice trebuie să gestioneze cu precizie și responsabilitate astfel de subiecte sensibile, respectând adevărul istoric și cultural.
