Sursa poza: ExpressPress

Ah, cucoana știrii și vântoasa de rezultate, iată-ne iarăși la deschiderea unei povești de play-off demnă de Oscarul frustrării. A treia cădere spectaculoasă pentru cei de la Dinamo, un fel de colecție de eșecuri cu clasă, cu Rapidul adjudecându-și scăderea lor cu 1-0. Dacă ar fi să o luăm ironic, așa cum ne place la Gazeta Fierbintului, Dinamo ar trebui să primească un premiu special pentru perseveranță în locurile nefruntașe ale Ligii.

Jucăm ca niciodată, pierdem ca întotdeauna

"Am rămas uimit de determinarea echipei," a declarat Andrei Nicolescu, conducătorul care se ține de optimism ca de o umbrelă-n furtună. "E clar că am atins un nou nivel de... efort." Mai că nu a spus „dezastru”, dar lăsăm noi să se subînțeleagă. La fel cum o țărancă îți spune că nu are ouă proaspete, dar în sinea ei sunt și mai vechi decât anii '80, Nicolescu ne arată că și cu trei înfrângeri consecutive, tot mai găsești sclipiri de "mare potențial".

Prin târgul nostru se aud murmurând: "Păi bine, cum să fii mândru după ce ai pierdut de 3 ori la rând?" Este un entuziasm specific doar celor care își spală cămășile sâmbătă seara pentru ca duminică dimineață să descopere că s-au micșorat. "Bine că măcar ștampila de pe burtă e tot acolo," a completat un fan cu inima mare și geaca la fel de mare.

Suporterii, cu zâmbet amar și încredere neînfrântă

E drept că Dinamo nu ne uimește numai cu performanțele sale, dar și cu loialitatea fanilor. O sușă de iubitori de fotbal care nu se dă bătută nici când e dată deoparte. De lângă gardurile stadionului se auzea: "Viitorul e al nostru, fie că pierde, fie că nu se joacă deloc!" Oameni hâtri din popor, ce să zici?

Însă pentru fiecare gol ratat, există o bancă de rezerve plină de promisiuni și planuri de viitor. Poate că nu soarele a apus pe Calea Victoriei, dar măcar am prins norii pe bulevard.

La final, un alt fel de glorie

În grai de șoameni șugubeți și cu zâmbetul larg, zic: "Nu-i bai fratilor, luna viitoare poate ne face Silviu câte o prăjitură caldă, să mai uităm de necaz. Și cine știe, poate vin-o victorie și la poarta noastră". Până atunci, hai să ne facem bătaia de cap o tradiție de scos aburi de supă, că soare e oricum prea mult pe cer!