Ei bine, n-am început săptămâna bine și deja, în satul nostru, se aud vești de pe meleaguri mai îndepărtate și, vai de mine, mai zgomotoase ca o herghelie de cai la nuntă. În timp ce noi ne certăm pe cine a furat găina lu' tanti Veta, Israelul a fost zguduit de o veste șocantă. O biată mamă, cele două fiice ale ei și o rudă s-au prăpădit când o rachetă iraniană și-a făcut de cap, direct în casa lor. Tragedia s-a soldat cu 13 oameni morți, așa că măcar înțeleg de unde vine rumoarea asta de tristețe agonizantă.

Așa-i povestea: familia stătea acasă, ca orice cetățean respectabil, și puff! În doar câteva secunde, viața a devenit la fel de incertă ca schimbările de pe frontul meteo. Vecinul care a supraviețuit și preferă să rămână anonim a declarat că „nu se aștepta ca acea zi să fie atât de zguduitoare”. Cum ar zice și mamaia din fundul grădinii, parcă nici vremea rachetelor nu mai e ce-o fost.

Eu zic așa: treaba asta cu rachetele e tare păcătoasă. Nu că ar fi prima oară, dar Iranul a vrut să-și facă simțită prezența cu un cadou nedorit. Și uite cum, dintr-o joacă războinică, au desființat vieți. Nimeni nu pricepe, parcă politica asta e un fel de joc de șah, dar cu piese care explodează. Politicienii noștri zic că trebuie urgent să se ia măsuri. Eu zic să ia vreo două hamale și să dea negoț cu pacea mai des, că bătălia asta nu s-a aflat la tarabe.

Acum, satul nostru e cu ochii pe ce-or să mai facă ștabii din marile cancelarii, că deh, și noi mai vrem să auzim vești fără să tremurăm ca popântășii la cântatul cocoșului. Trecând pe ulițele noastre, pe unde s-a mai auzit de certuri și iubire interzisă, gândul ne duce la cei rămași cu racheta-n suflet. Și cine știe, poate mai ajunge alta la cineva care n-are nevoie de asemenea „artificii” la sat.

Așadar, dragii mei, să ne ținem mintea bravă și gândul drept, c-or veni poate vești fără zăngănit de rachete și sunet de jale. Dacă nu, zic să facem din satul nostru o fortăreață de voie bună și s-o ținem partea veselă a lumei, cât mai putem! Pe data viitoare, inima sus și să păstrăm pacea, vorba aia, ca pe un buchet de flori în crâșma din centru.