Sursa poza: ExpressPress

„Tunsul Caprelor de Aur”: Păstorul francez de mingi care a lăsat România în ofsaid

Hei, s-a înfiorat Hexagonul! Franța își pune baticul de doliu după ce un fost zeu al fotbalului a plecat să joace în Liga Îngerilor. La 72 de ani, a părăsit scenă un fotbalist căruia noi, locuitorii satului proaspăt asfaltat, îi datorăm amintiri picante din meciul acela când mingea părea că are arcuri la picioare. Cum care meci? Cel care a făcut bunicii să strige după sticluța de pălincă – ca jitterele să le alerge mai puțin.

Prin crâșmeța lui nea' Costel, zvonurile se împletesc mai ceva ca brânza-ndrogănească. „Dom'le, ăsta ne-a tras-o pe bune cândva,” îmi zice cu năduf nea Mitică, veteran al locului și mare suporter al „Dragostei de Cartof”. Se referă, firește, la acel meci glorios în care selecționata noastră părea mai mult la plimbare prin miriște decât pe gazonul lustrat. Legenda franceză a fost piatra de moară de la gâtul echipei noastre, lăsându-ne să contemplem la viitorul bucșei de cules prune.

În ceea ce mă privește, suspectez un trianglu diplomatic bine camuflat între portar, doi câini vagabonzi și o damigeana de vin franțuzesc, care ne-au scăzut agerimea pe teren.

Acum, când fostul mare jucător aderă la corul eternelor vremuri, s-ar zice că nori de plumb se adună în Franța, iar noi, cei din satul cu trei cărți la poștă, tragem linia și ne gândim că poate vom avea prilejul să-i avem alături pe sfinții noștri apologetici într-un amical ceresc, cândva.

Ținem steagul sus și, cine știe, poate la următorul turnir divin, îi facem un „cățelu tricolor” mai ceva ca la plajă în Costinești. S-aveți poftă la bârfe și nu uitați: fotbalul se joacă cu minte, dar uneori și cu un strop de noroc... sau, cum zic eu, cu o tură de bravină!