În satul nostru, unde veștile circulă mai rapid decât carul cu fân pe uliță, nu ne scapă nimic, mai ales când e vorba de un personaj pitoresc ca Laurențiu Primo, întemeietorul Mișcării Meritocrate din România. Prezența sa la emisiunea lui Dan Diaconescu, acel guru al dezvăluirilor incendiare, a fost, cum s-ar zice, oul de aur al bârfelor săptămânii.

De ce s-o fi dus Laurențiu la Diaconescu?

Unii ar zice că Laurențiu căuta reabilitarea, alții zic că doar își mai scutura de praf vechile povești. Cert este că emisiunea a fost mai captivantă decât telenovela din mahala. Evident, au dezbătut "Ta-ra-ra-boom-de-ți" ca orice discuție sănătoasă despre politica de pe marginea ulței și contemporaneitatea de la stâna Europei de Est. Am aflat că Laurențiu și-a petrecut ceva timp pe "plantație" la Canal, direct din băncile liceului, după ce, spun legendele, nu prea s-ar fi înțeles bine cu sistemul... de învățământ.

Dan Diaconescu, precum un dirijor al orchestrei de scandal, a dirijat conversația spre tot felul de personaje și evenimente care mai de care mai sucite. "Să fi fost acesta începutul carierei sale meritocrate?" ne putem doar întreba, cu un zâmbet ironic.

Un canal de revelații socio-politice

Pe fundalul acestui dialog plin de pilde filosofice și trimiteri la "starea nației", apei și broaștelor, s-au aruncat și câteva indicii despre "cursa pentru...". Noi, la serbările câmpului, poate ne gândim la o cursă cu sacul, dar Laurențiu și Diaconescu aveau pe buze ceva mult mai serios, poate o cursă politică? Sau una de pleznit baliverne?

Ce va mai urma?

Cândva, cineva a zis că istoria se repetă. Așa că nu ne rămâne decât să ne pregătim pentru următoarele episoade ale telenovelei noastre satirice cu Laurențiu. Cine știe, data viitoare poate ne va povesti despre piramide, parbrize și alte enigme ale umanității. Până atunci, așteptăm cu nerăbdare următoarea știre de senzație care să ne facă să mai uităm puțin de treburile zilnice de prin curte.

Ori poate chiar va dezvălui cum s-a săturat de canal și a ajuns să construiască propria sa variantă de monument al meritocrației. Oricum, vreme bună, c-așa-i la noi, când diaconescul și meritocratul intră pe fir, doar cânepa nu scârțâie.