La doar 6 zile după diagnostic, am ajuns pe masa de operație!

La doar 6 zile după diagnostic, am ajuns pe masa de operație! Sursa poza: ExpressPress

Ion Marin, lupta cu cancerul și miracolul vindecării: „M-au tăiat ca la stână și tot m-am dus la muncă!”

Dragi cititori și amatori de povești mai ceva ca în telenovele, așezați-vă comfortabil și luați o cană de ceai de tei, că avem să vă povestim cum un bărbat brav din fotbal, Ion Marin pe numele lui, s-a luptat cu cancerul mai ceva ca Făt-Frumos cu zmeul! Nici n-apucase să se dumirească bine după ce-a aflat diagnosticul, că în doar șase zile a și ajuns sub cuțit! Zice c-a fost o treabă cam ca la stână: direct la tăiat!

Dom’ Ion, un exemplar de poveste, nu numai că a supraviețuit istoriei medicale ce parcă era scrisă să-i pună capac, dar a dat iama pe banca tehnică și mai repede decât cred doctorii că-i sănătos! Eroi ca dânsul, care cunosc toate driblingurile vieții și ale bolii, sunt cei care nu lasă nimic să-i oprească, nici chiar chimioterapia despre care povestește nostalgic cum zicea c-a fost aproape să-l transforme în Eroul Lipsă. Mai precis, după tratamentul ăla, zici că l-a tras tractorul prin noroi când de-abia se mai târa din pat...

De copii, băbuțele din saturile noastre dau lecții despre curajul în fața necazurilor, dar dom' Ion a scris o poveste ce-o să le pice bine la cafea nevesteloe dimineața! Mereu pe lungul drum de la bolnav la sănătos, Marin și-a purtat povestea cu un fel de demnitate rustică și pretinde că fotbalul îl reface mai ceva decât orice tratament medical.

Acum, lăsând gluma la o parte, Ion Marin e exemplul viu că dacă stai destul prin Liga Întâi, începi să faci față și la boală ca-n meciurile pe ploaie și noroi. Rămânem să păzim știrile de pe flood-obștea noastră și cine știe, data viitoare poate vine și fotbalistul nostru la coada la cârnați, acum că e proaspăt înapoi pe teren!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.