Joao Moutinho, asaltat pentru autografe în Gruia, dar protejat la Cluj după meciul CFR Cluj - Braga 1-2. Foto exclusivă!

Joao Moutinho, asaltat pentru autografe în Gruia, dar protejat la Cluj după meciul CFR Cluj - Braga 1-2. Foto exclusivă! Sursa poza: ExpressPress

Voie cu bucluc la Cluj: Moutinho și interdicția autografelor

Ei bine, dragii mei cititori ai Gazetei GlasulFierbintului, am trăit s-o vedem și pe asta! Mult iubitul Joao Moutinho, vedeta echipei portugheze Braga, s-a pomenit rins legat la Cluj – la propriu! După victoria lor cu 2-1 în Gruia, în fața CFR Cluj, bietul de el n-a avut răgaz să se bucure de celebritate fără o întreagă armată de fani care să-l înconjoare din toate direcțiile. Oameni buni, l-au asaltat ca pe sarmale la nuntă!

Acum, imaginați-vă scena: tocmai se termină meciul, iar Moutinho se îndreaptă spre vestiare când, surpriză! Un regiment de fani înarmați cu telefoane și carnețele se năpustesc să-l cucerească. Totul ar fi fost bine și frumos, dacă n-ar fi sărit ca din pușcă ofițerul de presă, fluturând brațele mai-mai ca un steag de interzis: „Nu, Monsieur Joao nu mai dă autografe!” Exact când lucrurile păreau să devină mai interesante decât o seară de lunar pe seama primarului nostru în sat, se pare că băieții cu pixuri au rămas cu buzele umflate.

Un martor ocular, Doamna Evelina din vecini, ne-a șoptit că Moutinho l-ar fi privit cu milă pe ofițerul său de presa, oftând adânc. „Mai răsfirați, băieți!”, a sugerat el cu smerenie. Se pare că faima e ca o ciorbă rea: te bucuri la început, dar mai mereu se lasă cu indigestie.

Așa că, dragi cititori, povestea asta ne învață un lucru: nu-i ușor să fii vedetă când fiecare străin vrea un selfie. Dar cine știe, poate data viitoare lui Joao i se face milă de admiratori și devine el de-a dreptul Moș Crăciun cu autografele. De-ar mai veni odată, să are și cei din Gruia un motiv să-i întindă covorul roșu. Noi sigur l-am primi cu vin și plăcinte calde – poate își schimbă părerea despre îmbrățișările fanilor.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.