Interesul e mare!

Interesul e mare! Sursa poza: ExpressPress

Ștefănescu, mai fierbinte decât o tiză de cartofi! Transfer la Dinamo sau nu? MM Stoica răspunde cu metafore și trei cafele

Pace și bine, oameni buni! Dacă v-ați întrebat ce se mai întâmplă în fascinanta noastră lume a fotbalului din țară și țară, am aflat că transferul lui Marius Ștefănescu e mai complicat decât un meci de table cu nea Ghiță din colț. Și, să vă spun drept, Mihai Stoica, cunoscut pentru abilitățile sale de orator genial și expert în articole de cancan, a avut niște lucruri de zis despre treburile astea, cu cafeaua aburindă în mână în stilu-i caracteristic.

La FCSB habar nu au ce să facă cu Ștefănescu. Dinamo s-a arătat interesată de talentatul mijlocaș, de parcă ar o galeată de ciorbă caldă pe o zi friguroasă de iarnă. Dar, stai să vezi, nu-s doar cei de la Dinamo curioși de serviciile lui. La coada săptămânii, se întind echipe de pe toate tarlalele fotbalistice care visează să-l îmbrace pe Ștefănescu în tricourile lor suverane. Totuși, problema mare, mai mare ca usturoiul în sarmale, e că mijlocașul are niște dileme personale, demne de un roman de dragoste. Cică nu-i om hotărât, așa că oricine speră să-l vadă semnând un contract la cineva altcineva decât FCSB poate să mai aștepte.

Zice Mihai Stoica, cu un zâmbet la fel de enigmatic ca Monalisa din tablourile lui nepoata Ilenuța, că "Îl vor mulți, da' nu se știe dacă se-ncumetă careva." E clar, oameni buni, în lumea fotbalului, incertitudinea e la ea acasă, ca pisica ce doarme-n soare pe prispa bunicii.

Acuma, dragii mei cititori, nu ne rămâne decât să stăm și să vedem dacă Ștefănescu va ajunge să joace pe alt teren sau rămâne să asculte veșnicele cântece ale galeriei de la FCSB. Ori, cine știe? Poate-și deschide o cofetărie cu prăjiturile preferate, dacă tot nu-și găsește echipă pe plac. Asta ar trebui să-i satisfacă pe suporterii pofticioși, măcar!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.