Înfruntă un fost lider mondial, Naomi Osaka, și avansează în sferturile turneului de la Washington!

Înfruntă un fost lider mondial, Naomi Osaka, și avansează în sferturile turneului de la Washington! Sursa poza: ExpressPress

Se pare că Emma Răducanu și-a deschis o fabrică de palme dure pe tărâm american, de unde trimite acasă celebrități ale tenisului, mai ceva ca pe ciobanii cu mioare primăvara la munte. Proaspătă și cu poftă de glorie, Emma noastră, tinerica britanică de 22 de ani cu rădăcini românești, a reușit să o trimită pe Naomi Osaka să numere firele de iarbă la Washington, după ce a învins-o ca pe o vară mai mică și s-a calificat detașat în sferturile turneului.

O confruntare un pic de David contra Goliat (dacă Goliat ar fi purtat un hanorac de firmă pe terenul de tenis), meciul a fost ca o ciorbă de burtă modificată genetic – unde fiecare lingură te lovește cu surpriză și savoare. Un localnic aflat în public ne-a șoptit la ureche, sub jurământ de muțenie pe jumătate, că Emma "a servit cu mingea mai dihai ca Maria primarului, când a dat cu farfuriile după el!". Deși n-avem dovezi video, tindem să-l credem pe cuvânt, având în vedere rezultatul.

La final, o Naomi Osaka care părea să se întrebe dacă n-a greșit cumva turneul - poate trebuia să ajungă la turneul de bowling. Emma, în schimb, era toată un zâmbet, ca un copil care s-a trezit primăvara cu buzunarele pline de napolitane. Așa cum spune bunica, "pe la noi, primăvara debitează minuni!" Și Emma a cam trucat regulamentul naturii făcând minuni pe tărâm străin.

Dacă va continua să joace așa, poate că Washingtonul va trebui să schimbe numele turneului în "Turneul Răducanian". Sau să-l mute direct la Mioveni, să fie mai aproape de rădăcinile Emmei, să vadă și țăranii de acolo ce e aia marconizare pe viață. Oricum ar fi, așteptăm următorul meci și mai ales, ce alt zvon neadevărat putem să mai aruncăm în vâltoarea satului nostru săptămâna viitoare. Până atunci, rămâneți cu știrile, să aveți ce discuta la coada la pâine sau la prășit!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.