înfrântă cu un incredibil 10-0 în Cupa României Betano!

înfrântă cu un incredibil 10-0 în Cupa României Betano! Sursa poza: ExpressPress

Steliano și Barca Văii Plângerii: Noua echipă prăbușită ca o baligă de cocostârc

Ah, ce mare tărăboi în parohie! Steliano Filip, un fotbalist care promitea să îndrepte mingea spre glorie, a ajuns să tragă săgeți spre porțile neantului. Echipa lui cea nouă a suferit o cădere mai mare decât la prima recoltă de prune în Cupa României Betano, având onoarea să fie înfrântă cu un colosal 10-0! E ca și cum s-ar fi împiedicat de propria umbră, doar că de zece ori mai penibil.

Povestea se citește ca un basm de oier cu cartea pusă-n cuptor. Gingășia cu care s-au furișat adversarii prin apărarea noastră a fost de-a dreptul nostalgică pentru unii spectatori care, cică, au confundat prestația cu o operetă de cartier. Băbuțele și-au făcut cruce iar la birtul din sat, crâșmarul nea Vasile a decretat: „Așa ceva nici la capra vecinului n-am mai văzut! Țara este în pericol dacă Fane nu se ridică din pat să apere onoarea localnicilor.”

Un vecin de-al echipei, Gică Lunganul, a dat un sfat prețios: „Să-i pună cineva pe băieți la munca câmpului, că muncind pe ogoare îți deschizi mintea și mai apeși și pe un șut, două între cartofi.” Opinia unanimă pare să fie că le trebuie o trezire bruscă, de parcă sunetul coasei dimineața ar putea să le trezească veleitățile sportive.

Acest mini-dezastru local îți face să te întrebi dacă echipa nu cumva citește manualul fotbalistic invers, sau dacă dimineața, în loc de lapte cu cereale, se dresează cu lapte de cucută combinat cu filme de groază despre glumele din liga secundă. Ei, bine, între o poveste cu suspans și una cu hohote de râs, să ne pregătim pentru următorul lor meci. Ia să fim cu ochii pe Steliano, poate săptămâna viitoare vom asista la o răsturnare de situație „ca-n filme”... sau măcar să nu ne mai pice stelele-n cap de râs.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.