Important e ce faci în teren, nu adversarul

Important e ce faci în teren, nu adversarul Sursa poza: ExpressPress

Ei bine, dragilor, ce să vedeți, viața la Roland Garros s-a transformat într-un adevărat bal al rivalilor, iar Jaqueline Cristian noastră promite să lanseze o furtună pe teren! Într-un moment de inspirație care ar face și oile de pe dealurile noastre să își ridice sprânceana, Jaqueline zice că îi va oferi Igăi Swiatek un spectacol de zile mari, indiferent de fostul ei statut WTA de lideră mondială.

Cu Racheta Pe Umăr și Mândrie în Suflet

După ce și-a asigurat biletul pentru turul trei de la Roland Garros, Jaqueline a declarat cu aplomb că destul de puțin contează cine e dincolo de fileu. "Eu nu vin să întind covorul roșu, ci să-l fac ars de călcâiele mele! Competiția e competiție, și o să dau tot ce pot – poate și niște țuică la final, dacă adversara cere de sete."

Glume la Tribună și Strategii pe Teren

Desigur, tribuna a fost electrizată de comentariile ei, iar prietenii de la sat mi-au șoptit că strategia e simplă: mult curaj și un dram de magie ca să țină pasul cu Swiatek. "Dacă trec Miorițele cu mine pe teren, vom face istorie," a adăugat Cristian în stilul ei mucalit. Unchiul Ghiță de la brutărie a zis că ar face bine să-i trimită un cozonac ca să-i dea energie – nu se știe niciodată când ai nevoie de puțină putere românească.

Lai cu Lut, Dar Fără Nori de Furtună

Înainte să închidem acest capitol, rămâne să vedem pe viu dacă jocul de pe zgura pariziană va fi suficient să își pună amprenta în glorioasa arhivă sportivă a satului nostru. Pe aici, numai nevestele și televizoarele știu cu adevărat cum se câștigă o bătălie pe terenul de tenis. Zvonul e că Jaqueline va veni acasă oricum, fie cu victorie, fie cu povești de spus la șezătoarea de sâmbătă. Așa că, țineți-vă bine, urmează zgura! Pe data viitoare, cu mai multe bârfe și poate și niște pălincă!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.