Handbalul continuă fără mine! - Recorduri, accidentări dureroase și performanțe memorabile ale unui nume emblematic.
Sursa poza: ExpressPress
Cristina Neagu, Balada unui Parcurs Legendar: „Nu sunt începutul, dar nici sfârșitul handbalului!”
Sau poate ar trebui să spunem ultimul vals al handbalului românesc, odată cu retragerea Cristinei Neagu. Duminică va închide cartea unei cariere ce ne-a făcut să sărim de pe scaune și să ne mușcăm unghiile de emoție mai ceva ca la finala Cupei Satului la căruțe.
Așa începe povestea:
Nu e zi mai tristă în handbalul nostru amatoristic (și un pic profesionist), decât aceea în care Cristina Neagu zice „adio” terenului. Fetele care își mai prindeau urechile prin plase visează acum un viitor cu mai puțină magie. Poate o să ne trezim și noi, cu ochii cât cepele, și o să ne întrebăm: „Mai știe cineva să bage gol ca Neagu?”
Legenda Neagu în viziunea sătenilor:
„Fata asta n-are cum să nu fie pe geniu, soro!”, ne-a zis tanti Viorica, responsabilă cu făcutul de gogoși pentru meciurile mari. „Când o vedeam cum țintește mingea de parcă e o prună-n vârf de prun, știai că-i meserie, așa ca la parada de Ziua Recoltei.”
Pe de altă parte, nea Gheorghe, specialist în orice subiect de la porci la sport, a adăugat: „Cristina a fost mereu ca un tractor pe teren – rezistentă, puternică și cu driblinguri care-ți iau ochii la fel de sigur ca plugul meu de iarnă.”
Un ultim luminiș în carieră:
Dacă cineva credea că handbalul românesc va mai avea vreo stea la fel de strălucitoare cât e lupa ruptă de la flacăra de la stână, ei bine, să rămânem optimiști. Cică sunt deja câteva juniore pe urmele ei, dar cum zice bunicu’, „Florile cresc greu, dar când înfloresc, mama lor ce mândrețe!”
Și-acum?
Neagu coboară definitiv cortina, dar rămâne mândria satului (și a orașului, și a țării). Cu o asemenea moștenire, ar trebui să dormim liniștiți, deși tragem nădejde că cineva va prelua ștafeta și ne va da motive să ne rugăm să nu mai crească gazul la iarnă. Cine știe, poate Neagu va fi chiar acolo, râzând de pe margine și aruncând sfaturi mai de valoare ca telecomanda pierdută în iarba de sub scaunele din tribune.
Rămâneți pe fir, căci sătenii spun că urmează o ciorbă de bârfe despre alt sport, ceva de genul „Cursa pentru cea mai bună vânzătoare de lapte pe bicicletă”. Dar până atunci, aplauze Cris! Vei rămâne de poveste, chiar și după ultima pasă!