Gândire tulburată vs Exclus din Ghencea!

Gândire tulburată vs Exclus din Ghencea! Sursa poza: ExpressPress

Ghencea Sub Asediu: Din Nou Clopotele Sună pentru Stoica și Talpan!

Bine v-am regăsit, dragi cititori avizi de cuvinte picante! Într-o întorsătură de situație previzibilă, dar mereu savuroasă, eternul război al replicilor dintre neînfricații Mihai Stoica și Florin Talpan trece la un nou episod. De această dată, mărul discordiei e, cum altfel, stadionul Ghencea, un loc unde, dacă pereții ar vorbi, ar cere liniște și timp liber.

Cazul Ghencea: Un Nărav Greu de Apărat

Așadar, manușile de box s-au pus din nou pe tablou când Stoica, marele lider de la FCSB, a anunțat că echipa sa va călca iarba sfântă din Ghencea pentru o confruntare în primul tur preliminar al Champions League. Talpan a sărit ca ars, că doar sângele nu e apă, și a replicat, nici mai mult nici mai puțin, că nu văd ce rost ar avea FCSB în acest templu al fotbalului local.

Cu o ironie greu de mascat, Mihai Stoica ar fi murmurit printre dinți ceva despre „ce-i poate trece prin mintea tulburată a lui Talpan,” în timp ce contestatarul său, de nici o iotă mai puțin pasionat de discuție, ar fi trântit un „poftim invers de pe șosea,” adică, pe românește, drumul înseamnă totul, nu stația.

Chiar și așa, tot Ghencea

Ce să mai înțelegem noi, sărmanii cetățeni ai palpitațiilor mediatici? În esență, dincolo de replici și ironii, curtea Ghencea va vedea iarăși meciuri din Champions League, indiferent cine rostește replici mai colorate pe margine. Iar noi, fericitele condeie și urechi care gustăm din drama aceasta rurală a fotbalului, vom continua să urmărim cu interes fiecare pas greșit sau vorbă pusla.

În concluzie, să nu uităm ce-a spus bunicul satului: „După ploaie iese soarele, dar și norii rămân să facă umbră.” Așa că, stimați gură-cască, rămâneți aproape, căci teatrul absurdului în Ghencea va continua! Sunetul clopotului încă răsună...

Să ne citim sănătoși în următorul episod plin de voie bună și replici neaoșe!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.