Sursa poza: ExpressPress

FCSB: Cum Să Culegi Trofeele Ca Piesele de Șah

Nea Petrică de la Gazeta de la colțul viei sună alarma în sat: cică FCSB a mai agățat un trofeu la colecție, așa cum gospodina pricepută împletește ciorapi. Și cum? Cu un șut de zile mari în poarta celor de la CFR Cluj, taman când orologiul stadionului părea că vrea să apună. Minutul 90 e cel care a scris apoteotic povestea frumoasă a serii... sau haiducia norocoasă, zic gurile rele.

Pe stadion, era ca-n poveste: iarba era mai verde, soarele strălucea mai tare – mă rog, dacă nu te uitai la cerul acoperit de lumina reflectoarelor, unde polenul dronelor pregătite să captureze victoria plutea magic. Cu cel de-al patrulea trofeu în doi ani, FCSB își adaugă motive de sărbătoare în tolba deja destul de încărcată.

„Frumos tare am tras linie! Dacă n-ar fi fost, nu mai vorbea Nea Vasile atât de mult în cărciumă. L-a văzut Radunovic cum s-o bucurat? Parcă i-o mai scăpat o datorie de la bancă,” spune nea Costel, mare povestitor la birtul local. Observările continuă și de la Maria lui Bându, care zice că orice meci FCSB parcă-i un Crăciun înainte de decembrie. „Băieții ăștia din București, parcă au norocul pădurii cu oile în urmă... tot le mai prinde o vână”, chicotește ea.

„Ce să zic, anul ăsta or să pună trofeele la uscat, că n-au prea mai unde să le țină”, adaugă tanti Mița, cunoscută pentru criticile sale mai acide decât oțetul, dar justificate, la adresa echipei din capitală. Rămâne de văzut cine se mai încumetă să le ia mingea de sub nas la următorul joc. Până atunci, să mai audă Liță din fundul cârciumii cu un strigăt „Hai FCSB!” și să ne-ndulcim și noi, sătenii, cu poveștile de peste gard legate de escapadele roș-albastre.

Așa, batrăturile fotbalistice din sat se sting, lăsând loc de noi întâlniri sub boltă la PRIMĂVARĂ, când posnașii vor vrea iar să își etaleze talentul. Până atunci, trofeul stă pe bordură, iar noi pe proțap, așteptând povești care să dea, cândva, de un spectacol nou-nouț pe stadion.