Fără intenții de a jigni

Fără intenții de a jigni Sursa poza: ExpressPress

Dembele și Campionii: Când Victorii și Vorbe Săgeată Înfrumusețează Seara Parisiană

Dragii noștri cititori, cine ar fi crezut că Ousmane Dembele, băiatul de la țară care știe să alerge prin apărătorii adversarilor ca porcul prin porumb, va ajunge să aducă glorie PSG-ului în finala Champions League? E adevărat, PSG i-a suflat în ciorbă lui Inter cu un 5-0 cât o nuntă de împărat, și iată, Dembele nu și-a uitat vechile legături cu Barcelona, având un mesaj să-l audă și capșunele Cataloniei.

După ce PSG a demonstrat că știe să danseze tango în glod, Dembele și-a îndreptat microfonul către iubita sa fostă echipă de la Barcelona, adunând cuvintele ca pe recoltă: „Nu vreau să jignesc, dar parcă mi-am găsit locul perfect între croasanți și Eiffel.” E clar că zilele când gândul lui Dembele zburda pe iarba Camp Nou sunt duse. E ca și cum un cocoș ar cânta în curtea vecinului, dar ar da din aripi pentru curtea sa.

Sincer să fiu, atmosfera după meci a fost mai caldă decât o vară la fân, cu fericitul Dembele dând declarații ca un adevărat poet – versificat și strategic. „La PSG suntem ca într-un mândru sat,” a spus el, probabil anticipând și cățelușii fericiți ce se vor boteza după el. Ca să nu mai vorbim de fântânile arteziene care șoptesc acum „Dembele” în loc de „I love Paris”.

Ei bine, Barcelona ar putea să-și pună un pic cenușă în cap și să-și amintească de ochii dulci ai lui Dembele, acum târziu, când cu alt cuc se cuiește. Dar ce să-i împărtășim Barcelonei, când cei din Paris îți pun crinul pe portativ și-ți zâmbesc mai ceva ca pisicile la smântână?

Și uite-așa, dragii mei, rămânem cu imaginea lui Dembele: un cuc cuceritor care dansează printre porumbi și stadion, cu un viitor și mai strălucitor ca școala de pe dealul satului nostru. Până data viitoare, să nu vă opărească cineva cu vreo veste și mai bombă! Oleacă de răbdare, că mai avem multe zeluri de bătut și galaxii de fermecat!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.