Experiențe captivante de pe Ernst Happel. Detalii exclusive din tribune și un zid galben de excepție!

Experiențe captivante de pe Ernst Happel. Detalii exclusive din tribune și un zid galben de excepție! Sursa poza: ExpressPress

"Batalia de la Viena: Austria - România 2-1, Sau Cum Ne-a Trântit „Zidul Galben” Al nostru"

Nu pot să nu mă întreb: au jucat cu mingea de plumb sau cu gândul la sarmalele din vestiar? Că altfel nu înțeleg cum de-au zburdat austriecii pe teren, în timp ce ai noștri parcă jucau leapșa pe asfaltul stadionului. Dar să vă spun cum s-a văzut din tribunele de la faimosul Ernst Happel!

Din start, să fie clar: austriecii au avut noroc cu carul! Sau, mai bine zis, talent cu carul, că ne-au bifat un mic dans fotbalistic pe care ai noștri l-au privit cu un aer nostalgico-rătăcitor. La doi la unu, le-am primit pe-amândouă, dar hei, măcar n-am plecat acasă fără să bifăm o haină gol! Ce-i drept, scorul pe tabela părea rupt dintr-un film de Mărgelatu' în care nea Fane pune pe fugă haiducii români.

Reporterii FANATIK, jură să ne dezvăluie din dedesubturile luptei și, sincer, nici nu-mi mai pot aminti câți colaci de usturoi au numărat la intrarea pe stadion. Dar am auzit că spectatorii români au avut momente de meditație profundă în tribune, mai ales când ai noștri frumos de galben îmbrăcați ridicau standardul de protecție la "zid galben", mutând mingea mai conștiincios decât vântul. Chiar și bătrâna mătușă Floarea zicea de acasă, cu ochii beliți la ecran, că ai noștri fugeau de paride parcă le suflă Maradona-n coaie.

Și cum se-ntâmplă pe la noi, la sat, probabil că și fotbaliștii noștri au pus mai mult preț pe cafeaua de dimineață și poveștile la o țigară decât pe mingea de fotbal. Ori poate strategia lor a fost ca în meciurile cu prietenii de la birt: lasă, drăcie, că picăm și noi un gol pe final și-i dăm gata!

Acum, pregătiți-vă mucenicii și timpul de așteptare, pentru că sigur mai urmează și alte „surprize” fotbalistice. Oricum, zâmbim la gândul că mâine va fi mai bine... sau poate că doar plăcinta va fi mai dulce! La cât spor au avut până acum, poate că următorul meci nu va fi o „sacrificare” pe altarul balului de la Viena, ci doar altă poveste de adăugat în colecția noastră nostalgică. Rămâneți aproape, căci vorba aia: „Până la următoarea ocazie, avem și noi o paiață în spectacol!”


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.